Expoziție de păsări, vechituri și uși închise

Mi-am luat familia duminică și am pornit spre Expo Transilvania să vedem porumbeii, păsările exotice și micile animale depre care auzisem la radio că ar fi expuse acolo.

Articol editat de DSRNetworkAdmin, 18 ianuarie 2015, 19:16

Am așteptat cuminți la casa de bilete să plătim intrarea în timp ce zeci de oameni circulau în ambele sensuri pe poarta mare deschisă larg.

Am întrebat dacă am nimerit bine pentru a vedea păsările și animalele exotice și ni s-a mormăit o confirmare lipsită de enuziasm. Am plătit, deci. După poartă, vechituri.

Între clădirea Centrului Expozițional și terasa cu mititei și bere, zeci de oameni aveau de vânzare pantofi scâlciați, mănuși rupte, haine vechi sau căciuli noi de astrahan…. Ne-am croit drum printre păturile întinse pe iarbă sau pe asfalt pe care era așezată “marfa” și am reușit în cele din urmă să ajungem la intrarea în expoziție.

De fapt la o ușă închisă, păzită cu disperare de un băiat de vreo 15 ani care ne anunța că “nu mai intră nimeni, nu mai iese nimeni; se strâng exponatele”. Zburătoarele care va să zică. Și, întradevăr, ajutat de un bărbat care se manifesta destul de vocal dincolo de ușă, adolescentul refuză ieșirea unor vizitatori care nu înțelegeau nimic și încearcă să facă față mulțimii de părinți cu copii care ar fi dorit să intre. Intră doar oameni cu cuști în mână.

Pe ușă, orarul: duminica, expoziția este deschisă vizitatorilor până la ora 13,30. Ceasul meu arată că ar mai fi câteva minute până atunci, dar nu mi se pare relevant acest lucru. Mi-e greu să accept că se închide o expoziție într-un moment în care sunt încă mulți doritori la ușă. Și chiar dacă s-ar închide după ceas precum o bancă, nu-ți poți permite să începi să strângi exponatele până când ultimul vizitator nu părăsește incinta. De bună voie.

Dar, probabil, contează mult prea puțin cum văd eu lucrurile. Așa încât voi avea grijă să ratez următoarea expoziție organizată de Asociația Columbofilă “Albatros”. Cât despre Expo Transilvania….

Nu am apucat să gust mititeii, de referință altădată. Dacă au rămas la fel de buni, ar fi un motiv să revii în tristețea unui târg de vechituri lângă o clădire care se degradează vizibil.

Andrei Huțanu