Ascultă oameni de poveste: Maria Fuşle, săboiţa din Lechinţa-Oaş
Cu talent, dăruire şi ambiţie, o tânără de 31 de ani din satul Lechinţa demontează teoria potrivit căreia costumele tradiţionale oşeneşti trebuie create doar de croitorese cu zeci de ani de experienţă. Ea este Maria Fuşle, o femeie delicată şi fragilă, care după ani buni petrecuţi la muncă în capitala Austriei şi după o căsnicie ratată, a revenit acasă în Maria Fuşle.
Articol editat de , 20 ianuarie 2015, 22:00
Pentru a le oferi celor doi copii un trai sigur şi fără lipsuri, Maria Fuşle s-a întors şi la maşina de cusut ale cărei taine le-a deprins în copilărie de la bunica şi mama ei, renumite pe vremuri pentru costumele tradiţionale oşeneşti îmbrăcate de sute de localnici.
„Bunica mea a fost cea mai vestită din zona noastră. Ea a cusut şi uieşe cămăşi pentru femei şi cioareci pantaloni pentru bărbaţi. Apoi a preluat mama mea, iar eu am urmat-o. De la vârsta de 6 ani am început să cos fustiţe pentru păpuşi şi am stricat toate maşinile de cusut ale mamei”.( Maria Fuşle)
La scurt timp după ce s-a apucat de cusut, Măriucăi i s-a dus vestea că deşi este cea mai tânără croitoreasă – sau săboiţă, cum se spune în Ţara Oaşului – realizează cele mai frumoase costume tradiţionale din zonă. E nevoie de zeci de ore petrecute la maşina de cusut, dar Măriuca ştie că oşenii sunt foarte pretenţioşi când vine vorba despre costumele tradiţionale.
„Bărbaţii şi băieţii poartă uieşoi sau uieşă cum se spune în unele sate, clop cu mărgele, straiţă şi gaci. Iarna poartă cioareci, cojoc din lână şi cizme cu zurgălăi, să se audă când tropotesc”.
Oşencele sunt şi mai pretenţioase, iar baticul este piesa de rezistenţă.
„Femeile poartă cămaşă, pindileu, zadie, cizme cu toc, şi baticul care costă foarte mult”.
După ani buni petrecuţi în Viena, Măriuca a trebuit să se adapteze din nou traiului din Ţara Oaşului. Şi a făcut asta în faţa maşinii de cusut, motivată de pasiunea pentru portul tradiţional oşenesc.
„Nu mi-a fost tare greu să mă reacomodez, pentru că eu mereu am ştiut să echilibrez lucrurile. Am început să mă regăsesc în munca mea, deoarece pentru mine ceea ce fac nu e un hobby care îmi aduce câştig, că banii vin şi trec. Munca asta, pentru mine e dorinţa inimii mele, îmi place şi vreau s-o fac. Sigur că am fost ajutată şi de reclama pe care mi-au făcut-o clienţii, dar cred că cel mai mult m-a recomandat calitatea muncii mele. De aceea, acuma am comenzi că nu pot să le termin”.
Dincolo de satisfacţia şi câştigul dobândite de pe urma realizării costumelor tradiţionale oşeneşti, Maria Fuşle din Lechinţa are o pasiune la care vrea să revină: cântatul. Ţâpuritoare deosebit de talentată înainte de-a pleca la muncă în Austria, ea doreşte să se întoarcă pe scenă şi în studiourile de înregistrări.
Stela Tudor
