Parisul după Charlie
La trei săptămâni după atacul terorist de la Charlie Hebdo Parisul şi-a regăsit ritmul. Pasul alert al străzii, cozile la intrarea la teatre şi restaurante sunt semnele normalităţii acestui oraş dinamic, care priveşte înainte. Valurile de turişti iau în continuare cu asalt muzeele şi magazinele aflate în plină perioadă de soldare. Controlul rucsacilor şi genţilor în marile magazine e semnul vizibil al supravegherii, justificate de planul Vigipirat, „un instrument al dispozitivului francez de lupă împotriva terorismului, ce se situează în câmpul vigilenţei, al prevenţiei şi al protecţiei.” (explică Wikipedia). Majoritatea spaţiilor publice afişează vizibil triunghiul roşu de atenţionare Vigipirat. În rest, obişnuitul control al bagajelor şi vizitatorilor la intrarea în muzee şi, desigur, presa care continuă dezbaterea şi analiza circumstanţelor atacului de la Charlie Hebdo.
Articol editat de , 26 ianuarie 2015, 15:43 / actualizat: 30 ianuarie 2015, 8:20
În stradă se conservă câteva urme vizibile ale valului solidarităţii sociale de după 7 ianuarie.
Nous sommes tous Charlie, scris alb pe negru, acoperă jumătate din faţada clădirii gazdă. În fundal Turnul Eiffel, cupola aurită a Domului şi o macara. Şantierul republicii (democraţiei) merge înainte.
La Centre Pompidou unul din obişnuitele bannere pentru expoziţiile în curs cheamă francezii la unitate, chiar şi după demonstraţia din 11 ianuarie. Cu creionul la atac, Franţa se apără cu armele inteligenţei şi culturii. Iar expoziţiile temporare vorbesc despre construcţia prezentului. Luni 26 ianuarie s-a închis expoziţia temporară dedicată lui Frank Gehry, arhitectul-simbol al imaginii arhitecturii contemporane. Expoziţia marchează inaugurarea ultimei sale construcţii, muzeul Fundaţiei Luis Vuitton, cel mai recent muzeu construit la Paris.
https://www.centrepompidou.fr/cpv/ressource.action?param.id=FR_R-81a8d6e06f653e44cd2d2286df7cc7¶m.idSource=FR_E-ac43f8319473f92ee2a5d5835a87277
Deschis la sfârşitul lunii octombrie 2014, în Bois de Boulogne, muzeul Fundaţiei Luis Vuitton dedică şi el o expoziţie temporară arhitectului american Farnk Gehry şi procesului construcţiei clădirii. Turul spaţiilor e completat de vizitarea câtorva galerii temporar amenajate cu lucrări din colecţia Fundaţiei. Printre lucrările expuse, Charlie don’t surf, celebra sculptură din 1997 semnată Maurizio Cattelan. Un elev în hanorac aşezat în bancă. Mâinile pe masa, ţintuite cu două creioane. Astăzi vedem în lucrare noi dimensiuni socio-politice asociate ariei simbolice de interpretare.
Ultimul eveniment cultural despre care presa vorbeşte copios la Paris e deschiderea Filarmonicii din Paris, cu concertul inaugural din 14 ianuarie. Un nou sediu pentru orchestra simfonică pariziană, conceput de arhitectul Jean Nouvelle în Cité de la Musique, cuprinde o nouă sală de concerte de 2400 de locuri, cinci săli de repetiţii, un spaţiu expoziţional şi unul dedicat activităţilor pedagogice. Repertoriul integral francez al concertului de deschidere ne trimite înapoi la bannerul de pe faţada Muzeului Naţional de Artă Modernă Centre Pompidou. Arma apărării republicii rămâne creionul, cel cu care se scrie cultura. Aceasta e doar faţa vizibilă a străzii, a Parisului turistic şi cultural, secondată la orele mici ale dimineţii de supravegherea discretă a patrulelor de soldaţi cu arma la piept.
Oana Cristea Grigorescu
