Selfies, selfies…
Articol editat de , 6 februarie 2015, 18:00
Am pornit în realizarea unui reportaj despre selfies de la premisa că aceste fotografii pe care ţi la faci singur cu telefonul mobil sunt un semn al narcisismului şi, poate, al anxietăţii celor care le publică pe reţelele de socializare, după cum s-au pronunţat diverşi specialişti.
Abordând câţiva trecători, pe stradă, nu a fost nevoie să explic cuvântul “selfie”. Dar surpriza cea mare a fost alta. O tânără îmi spune că nu îi place ideea de selfie, şi nici facebook-ul, pentru că îi ia prea mult timp din viaţă.
“Nu îmi fac selfie-uri, cred că mi-a trecut vremea pentru aşa ceva”, îmi spune un alt tânăr, care are, aflu intrigată, 27 de ani. E împreună cu prietena lui şi îmi explică faptul că refuză să se încadreze într-un “trend”.
Se pare că popularitatea selfie-urilor e, totuşi, mare. Cel puţin aşa susţin cei care frecventează zilnic reţelele de socializare. Uşurinţa cu care sunt făcute şi posibilitatea de a controla, prin ele, imaginea pe care o proiectăm despre noi sunt parte a popularităţii de care se bucură.
“Întotdeauna când apărem cu propria imagine, spunem, cumva, ceva despre noi. Şi, cel mai probabil, această simplitate a lucrurilor, faptul că poţi să îţi faci tu singur o imagine care să te reprezinte poate, în sine, să recompenseze apariţia acestui comportament şi să crescă frecvenţa lui”, explică psihologul Raluca Anton.
Deşi unii vorbesc despre o aşa-numită “selfită”, o afecţiune care i-ar atinge pe cei împătimiţi, psihologul Raluca Anton crede că e puţin probabil ca postarea asiduă de selfie-uri să se transforme în patologie. Chiar dacă Asociaţia Americană de Psihologie ia în considerare faptul că, în timp, dacă apar tot mai multe site-uri de socializare şi dacă fenomenul ia amploare, am putea să ne confruntăm cu o problemă.
Raluca Anton spune că, în mod obişnuit, lucrurile trebuie să ne dea de gândit atunci când timpul alocat postării de selfie-uri ajunge să ne perturbe programul zilnic.
“Este problematic în momentul în care ne ocupă mai mult timp decât ar fi normal, când folosim mai mult timp pentru a posta propria imagine pe diverse site-uri de socializare în detrimentul altor lucruri, când facem asta, de exemplu, în timpul serviciului, de foarte multe ori, sau în timpul şcolii, pentru că [acest comportament] apare frecvent la adolescenţi, la tineri. Atunci când există o intruziune în viaţa personală, putem considera că poate s-a trecut de o anumită limită”, explică psihologul.
Această limită nu pare să îi preocupe pe cei care postează selfie-uri în mod “raţional”, şi care le văd adesea ca joacă, amuzament, arhivă de amintiri.
“Până la urmă, e o modă, care vine şi poate trece”, spune Dan. “Dacă nu exagerezi, şi nu cazi în extrema aceea în care să îţi faci un selfie la fiecare minut şi să îţi fotografiezi toate evenimentele banale dintr-o zi, de dimineaţa până seara, atunci, făcută cu moderaţie, nu cred că poate intra în domeniul patologic aceasta joacă – eu aşa o consider. Dacă se cade în extrema cealaltă, sigur, putem număra câte selfie-uri are fiecare utilizator şi să îl încadrăm în normal sau anormal.”
Joacă, amuzament, preocupare pentru imaginea de sine, selfie-urile sunt la modă.
În India, primul ministru a înfiinţat cabine speciale, în care doritorii se pot poza în compania sa (de fapt, o imagine generată de o aplicaţie pe telefonul mobil), iar ultimele cifre indicau peste 70.000 de “selfie-uri cu Modi”. O mare reţea de televiziune americană a programat pentru actualul sezon un nou serial, Selfie … Şi s-ar putea ca lucrurile să fie abia la început.
Ioana Bindea
Selfies: Dan Izvoreanu
