Slană Fest la Cluj

Joi, 5 februarie, undeva pe la amiază, pe strada Universităţii nr. 2, s-a deschis, fără prea multă pompă, dar nici nu era necesar, ediţia a V-a a Slană Fest, că numai binecunoscuta slănină, în Ardeal, sau şuncă, mai la sud, nu avusese festival până mai acu câţiva ani.

Articol editat de Alina Vingan, 7 februarie 2015, 06:00 / actualizat: 7 februarie 2015, 13:28

N-aş zice că sunt vreo mare cunoscătoare şi nici prea amatoare, nu că nu m-ar tenta, dar cum întineresc şi eu în fiecare zi, la fel ca toată lumea, încep să-mi mai pun pofta în cui.

Cu toate astea, m-am înfiinţat în zonă, că, ştiţi cum se spune: dacă-i musai, cu plăcere! Şi încă ce plăcere, că doar nu era să vină oamenii numai cu slănină, să ne rezolve colesterolul pe un cincinal de acum înainte: pâine de casă, ceapă roşie „de apă”, miere, dulceţuri, murături, caş de oaie, ciocolată de casă, tot ce îţi trece prin cap că s-ar putea face dintr-un purcel, carne de vânat şi cîte şi mai câte, despre care nici nu e bine a povesti, ca să nu le dăm de lucru doctorilor, dacă nu din alt motiv.

Şi pentru că e sarcină de serviciu cum ar veni, las deoparte indicaţiile medicale de tip: pentru o bună sănătate evitaţi consumul de sare, zahăr, grăsimi şi orice mai zic nutriţioniştii cum că ar fi din cale-afară de dăunător, şi dau o raită prin târg, să stau de vorbă cu câţiva dintre expozanţi şi cumpărători, sperând în acelaşi timp că o să fiu mai puternică decât aromele care deja începuseră să se răspândească în stradă. Slabă nădejde! „Nervii de oţel” m-au ţinut exact cât au durat înregistrările, şi alea făcute doar cu expozanţii, că vizitatorii erau ocupaţi cu degustatul.

N-am să vă spun ce am cumpărat, că nu-i frumos să favorizezi pe nimeni, mai ales că nici nu am gustat din bunătăţile tuturor, că dacă o făceam, nu mai ajungeam cu reportajul înapoi în studio, dar am să vă spun că nimic din ce e acolo nu are nocivele E-uri, că ingredientele sunt naturale, că mezelurile nu mustesc de apă şi că totul este conservat natural, după metode vechi, învăţate de la părinţi, bunici, şi străbunici, care, vă puteţi închipui, nici măcar frigider nu aveau. Iar dacă încă tot nu v-am stârnit curiozitatea, poate or s-o facă participanţii la Slană Fest.

Reporter: Ce bunătăţi aţi adus, că aveţi nişte frumuseţi aici…

Aurora Gânscă, Mănăstireni: „Produse tradiţionale din ferma mea proprie, toate sunt produse de mine. Am adus slănină cu care am luat anul trecut la acelaşi festival locul întâi şi sunt foarte mândră de asta. Şi pe urmă un caltaboş delicios, sângerete, cârnaţi de casă, foarte bune, toate de porc de Mangaliţa. Pe urmă am venit cu un caş de oaie foarte bine păstrat şi foarte gustos, telemea de oaie, urdă, brînză burduf păstrată foarte bine, un caş afumat şi aspectuos şi delicios.”

Moses Istvan, Odorheiu Secuiesc:” Avem o invitaţie aici la Cluj, unde trăiesc după cum ştiu, vreo treizeci de mii de secui. Trebuie să aducem pentru ei ceva şi pe gustul lor. Avem de toate: caltaboş, sângerete, deci porcării, cum se spune. Tot ce se face din porc. Avem și puţină pâine de casă, de pe vatră, avem şi brînzeturi, avem de toate.”

Repoter: Ce calităţi trebuie să aibă o slănină de excepţie?

Moses Istvan: „Ei, asta-i o întrebare foarte grea! Noi facem vreo şase-şapte feluri de slănină: avem slănină de burtă, avem guşă fiartă, avem slănină de spate şi asta diferă şi în funcţie de ce muratură pui, dar eu zic întotdeauna: slănină bună se face pe spatele porcului. Cum ţii porcul, atât de bine iese şi slănina. Că dacă dăm la porc diferite „minuni”, cum se face în ţările occidentale, antibiotice de exemplu, lumea cumpără, mănâncă, intră în corpul uman şi nu mai scapi de ele. Deci e important cum creşti animalul. De acolo iese slănina bună. Poţi să pui tu saramura oriunde, şi în pivniţă, şi în cer…, dacă nu a mâncat porcul bine, nu iese slănină bună. Noi avem trei, chiar patru feluri de rase: avem Bazna, care din păcate dispare încet-încet din ţară, Mangaliţa, avem Marele Alb şi facem şi încurcişare, că porcul de Mangaliţa e mai gras, mai montăm cu vier de Bazna, şi noi ţinem legătura cu producătorii de legume şi fructe. Pe lîngă porumb şi cartofi, le dăm foarte multe verdeţuri, ce se aruncă la piaţă, de fapt. Eu prefer slănina mai groasă, pentru că asta înseamnă că porcul trebuie să aibă cel puţin 150-200 de kilograme şi ştim foarte bine că dacă vrem o carne frumoasă, roşie, trebuie să treacă un timp. Când cumperi carne din altă parte întotdeauna trebuie să te uiţi la culoare, dar nu cu luminile aprinse. Deci: carnea să fie aproape roşie, iar slănina cît mai albă.”

Marian Muscaliu, comuna Bogata:” Slănina este importantă, aşa că ne-am prezentat la concurs. Am mai participat şi în anii anteriori şi am fost şi premiaţi şi acuma am îmbunătaţit un pic reţetele şi vrem să luăm premiile cele mai mari. Pentru o slănină bună, de cea mai mare importanţă este fumul, într-un final. În rest, sigur, saramura, care se pune cu usturoi, se opăreşte şi bineînţeles, calitatea porcului, ce hrană primeşte acesta. E foarte important câtă sare primeşte saramura pe care o faci şi cât timp o ţii. Asta depinde şi de anotimp: vara se lasă mai puţin, iar când temperaturile sunt mai joase, trebuie un pic mai mult timp. Apoi slănina, trebuie întoarsă tot timpul, la două zile, pentru ca să se aerisească, saramura să se sifoneze, iar după 14 zile, când e mai cald, ( 21 de zile când e mai rece), se scoate din saramură, se opăreşte un pic într-o apă la 80 grade Celsius, să se cureţe eventualele impurităţi de pe ea, iar apoi se pune la zvântat. Câteodată se boiază, deci se dă şi cu boia, dar se lasă şi aşa cum a dat-o natura, se zvântă o zi şi apoi se pune la fum. Fumul poate fi rece, poate fi cald…”

Reporter: Multă bătaie de cap cu slănina asta…

Marian Muscaliu:” Daaa… muncă este într-adevăr, dar satisfacţia-i mare când ai un musafir şi scoţi o slănină…”

Reporter: Şi dacă mai pui şi o ceapă…

Marian Muscalui: „O ceapă din asta roşie, dulce, care tot la noi se produce…”

Ioan Cîmpean, comuna Sânmărtin: „N-am adus numa ţuică acuma. Cazanele sunt luate de la Vialcool, suntem vreo şapte-opt producători acolo în comună, dar sunt singurul care vin cu ea la vînzare în târguri.”

Reporter: Bun! Acum ziceţi-mi cum trebuie să fie o ţuică bună şi după ce îţi dai seama că e bună înainte de a o gusta?

Ioan Cîmpean: „O freci puţin în mână şi îţi vine mirosul din sâmbure.”

Reporter: Şi zicala aceea că dacă nu are mărgele nu e prea bună, e adevărată?

Ioan Cîmpean: „Da, dacă nu are de la 50 de grade în sus, nu ţine mărgele.”

Ei, cam asta a fost la Slană Fest.

Asta a fost pentru mine, dar pentru voi, poate că o să fie altfel, pentru că organizatorii au pus la bătaie un purcel întreg la cuptor, pe care o să-l primească cumpărătorul care va câştiga la tombolă. Iar din culisele festivalului, pot să vă spun, dar să nu mai ziceţi la nimeni şi n-o ştiţi de la mine, că o să fie nevoie să vă chemaţi neamurile şi vecinii ca să dovediţi purcelul la cuptor.
Şi cât pe ce să uit să vă spun: sâmbătă, 7 februarie, seara la şapte, o să se facă jurizarea slăninilor, apoi tragerea la sorţi pentru tombolă şi între timp o să vă cânte lăutarii din Palatca, iar târgul durează până duminică inclusiv, deci mai aveţi timp să treceţi pe acolo.

În rest, s-auzim numai de bine, eu mi-am terminat treaba pe ziua de azi, aşa că mă grăbesc să vă salut, că e aproape week- end, imediat e amiaza, acasă mă aşteaptă pita, slana şi ceapa roşie, iar specialiştii au constatat că rasa Mangaliţa nu are colesterol.

Anca Manuela Mureșan

Nu uita, Radio Cluj se poate asculta și online AICI