Ascultă oameni de poveste: Ştefan Vannai şi muzica libertăţii
Articol editat de , 9 februarie 2015, 07:00
Vineri după-masă, Casa de Cultură a Studenţilor. Profesorul Vannai are repetiţii până la ora şase seara, în fiecare săptămână. Ucenicii săi, iubitori de jazz, sunt studenţi la diferite facultăţi.
„Am avut ani când am stat de la ora zece dimineaţa până seara, întruna, nici n-am mâncat, dar fac asta cu mare plăcere, nu mă plâng„, spune Ştefan Vannai.
A trăit muzica din copilărie. Mama, violonistă la Opera Română, tatăl, mare iubitor de jazz, bunicii şi profesorii i-au transmis pasiunea.
„Lumea crede că eu iubesc doar jazzul. Nu este aşa. Am avut în viaţă posibilitatea să mă întâlnesc cu mari rapsozi populari, să cânt chiar, cu unii dintre ei, muzică populară, nu-mi vine să cred… Îmi place muzica uşoară… când eram elev la liceu am cântat într-o formaţie de rock… Şi apoi a sosit marea mea dragoste, muzica de jazz.”
Promotor neobosit al muzicii de jazz, Ştefan Vannai se prezintă oriunde e solicitat pentru această cauză. Big-bandul elevilor de la Casa Pionierilor, Big-band-ul GAIO, din 1982, Asociaţia Eco-Jazz Napocensis, primul festival internaţional de jazz al Clujului, Jazz Napocensis, toate i se datorează. Cursurile pe care le ţine la Casa de Cultură a Studenţilor, la Şcoala Populară de Arte „Tudor Jarda” sau la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” împărtăşesc dragostea pentru jazz Un gen muzical care şi-a făcut loc în viaţa urbei chiar şi în perioada comunistă.
„Era mai greu, dar n-aş vrea să exagerez, fiindcă eu am fost apreciat ca profesor de jazz şi în regimul trecut”, spune Ştefan Vannai. El povesteşte că în cluburile muncitoreşti din Cluj se cânta jazz.
„Treizeci la sută dintre melodiile cântate de formaţiile care evoluau în cluburile acestea era jazz. Se cânta Summertime, sau All of Me şi aşa mai departe ...”, îşi aminteşte Ştefan Vannai. „E adevărat că fără text, dar nimeni nu a protestat şi, mulţi, mulţi ani, formaţiile acelea, fără să fie formaţii pure de jazz, au interpretat melodii din acest minunat gen, care este cel mai creativ gen muzical”.
Cum defineşte Ştefan Vannai muzica de jazz?
„Eu zic că este muzica libertăţii. Fiind muzica libertăţii, şi în trecut te puteai simţi liber cântând jazz.”
Liber te puteai simţi şi în natură, o altă pasiune a lui Ştefan Vannai, care l-a făcut să organizeze repetiţii în pădurea Hoia sau în Făget, zeci de cursuri de vară în frumoasa zonă a Belişului, sau o asociaţie, Eco-Jazz-Napocensis.
„Workaholic”, dar şi „bolnav de sentimental şi de romantic”, Ştefan Vannai îmi povesteşte cum, la începutul carierei, a îmblânzit o clasă de elevi-problemă prin metode pedagogice „diplomatice” … şi cu ajutorul jazz-ului.
O muzică democratică pe care Ştefan Vannai o promovează cu nobilă pasiune, inclusiv prin blogul său cu nume atât de sugestiv: VAN JAZZ NAPOCENSIS.
Ioana Bindea
