Ascultă oameni de poveste: Paula Partnoi
Articol editat de , 12 februarie 2015, 07:00
Pentru Paula, săptămâna are patru zile, în loc de şapte.
Paula e voluntar într-o asociaţie care îşi dedică activitatea copiilor şi tinerilor dependenţi de dializă. E student masterand în anul I la Universitatea „Babeş-Bolyai”, la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, specializarea economie socială, care, spune ea, i se potriveşte „ca o mănuşă”.
În copilărie, a suferit un accident de maşină, care a fost urmat de complicaţii medicale. De 12 ani, face dializă. Trei zile pe săptămână sunt dedicate acestei proceduri. Conectarea la aparat durează patru ore, starea de slăbiciune, mai mult.
Paula Partnoi povesteşte cu seninătate lucrurile care i-au schimbat viaţa, operaţiile, depresia, sprijinul familiei ei din Tulcea, ajutorul care s-a ivit pe neaşteptate
Într-o zi din vara anului 2007, la centrul de dializă din Tulcea, a cunoscut câţiva tineri aflaţi în tabără la mare, prin grija Asociaţiei clujene pentru Solidaritate şi Empatie „Claudia Safta”.
Paula povesteşte cum a „cedat” insistenţelor preşedintelui asociaţiei, Emanuel Ungureanu, şi cum a acceptat, în cele din urmă, să fie ajutată. În cadrul asociaţiei, a început să facă şi muncă de voluntariat.
„Din exterior vezi altfel problemele, or, când eşti tu cea care are nevoie de ajutor, ştii mai bine ce să oferi”, spune Paula.
„I-am cunoscut pe aceşti tineri, care m-au inspirat, cu poveştile lor de viaţă diferite…”, continuă ea. „Am cunoscut o fată în această asociaţie, cumva mă regăseam în stilul ei de a fi, în viaţa ei, în problemele ei, şi am văzut că ea a putut să continue studiile, a putut să termine o facultate şi asta m-a inspirat.”
S-a reîntors la şcoala pe care o întrerupsese în clasa a zecea din cauza operaţiilor, a terminat liceul la Tulcea şi apoi a devenit studentă la Cluj.
În cele patru zile din săptămână care îi aparţin în întregime, Paula trăieşte cât alţii în şapte. În ce priveşte viitorul, ia lucrurile pas cu pas.
„Viitor, e mult spus viitor. Deocamdată fac masterul. După master, nu pot să zic ce fac”. Dar îmi spune că visează să acceseze fonduri europene pentru un program social destinat beneficiarilor asociaţiei.
Tot lor, dar şi celor care se confruntă cu o situaţie dificilă, Paula le transmite un mesaj, din propria sa experienţă:
„Să recunoască dacă au o problemă, şi apoi să accepte ajutorul, mâna întinsă.”
Ioana Bindea