Ascultă oameni de poveste: Vasile Sebastian Dâncu, păstrătorul poveştilor
Vasile Sebastian Dâncu nu are nevoie de nicio prezentare.
Articol editat de cristina.rusu, 12 februarie 2015, 21:00 / actualizat: 13 februarie 2015, 10:24
Este cunoscut în primul rând ca figură publică deosebit de carismatică, un om cu cele mai potrivite vorbe, indiferent de tema care se discută, sociologul care ştie cum arată cea mai bună campanie politică, politicianul care nu agreează mediocritatea şi profesorul adorat de studenţii care înţeleg că cursurile lui sunt lecţii de viaţă.
Vasile Sebastian Dâncu s-a născut în Năsăud, în 1961. Este doctor al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca şi preşedinte al Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie – IRES.
Este profesor la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii Bucureşti şi la Academia Naţională de Informaţii Mihai Viteazu. Vasile Sebastian Dâncu este membru ESOMAR (European Society for Opinion an Marketing Research), ISA (International Sociological Association) şi coordonează secţia de Sociologia Comunicării, Cunoaşterii şi Tehnologia Informaţiei din cadrul Societăţii Sociologilor din România.
De dragul celor pentru care se simte dator să scrie, sociologul Vasile Sebastian Dâncu şi-a dorit recunoşterea apartenenţei la grupul scriitorilor clujeni. Nu a trecut mult până la materializarea dorinţei şi, din 2014, el este membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj.
A fost ministru al Informaţiilor Publice şi Preşedinte al Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale, între 2000 şi 2004, perioadă în care a iniţiat şi a coordonat politica Guvernului României în domeniul transparenţei decizionale şi în cel al informaţiilor publice, a dezvoltat proiecte privind imaginea României în străinătate.
Nu în ultimul rând, a coordonat realizarea, adoptarea şi implementarea Strategiei Naţionale pentru îmbunătăţirea situaţiei Romilor.
Este autorul a numeroase articole de sociologie critică, studii şi eseuri publicate în ţară şi în străinătate.
A publicat 11 volume de autor printre care „Poveştile viaţa şi moartea”, iar cel mai recent este „Triburile. O patologie a politicii româneşti de la Revoluţie la Generaţia Facebook„, lansat la începutul lui 2015, la Bistriţa.
Cartea „Poveştile, viaţa şi moartea” de Vasile Sebastian Dâncu a fost nominalizată la concursul „Cele mai frumoase cărţi din România”, în 2012.
Prietenii lui Vasile Sebastian Dâncu cei apropiaţi sau cei care îi urmăresc blogul Vasile Dâncu and friends, ştiu că domnului profesor îi plac mult poveştile. El ştie că atunci când o poveste se încheie (întotdeauna cu o pildă) o alta, mai interesantă e pe cale să înceapă.
Alina Nechita: Credeţi în poveşti? Au poveştile sens?
VD: Da, toate poveştile sunt de oameni mari; unele încercăm noi să le transfigurăm pentru copii, mutilându-le de fapt, crezând că aceşti copii sunt imaturi şi nu pricep nimic. Uitaţi-vă la filmele ultimilor ani, la succesul “Frăţiei inelelor” şi la toate celelalte forme de fantastic.
Azi am ajuns să umblăm în cinematografe după poveşti care sunt în termenii poveştilor copilăriei: cu dragoni, cu fiinţe extratereste, cu tărâmuri necunoscute şi minunate. Până la urmă, eu cred că povestea în sine este cea mai interesantă formă de educaţie, de socializare. Tot ceea ce depunem noi, ca indivizi, la coşul comun al umanităţii este în poveşti.
Bine, am inventat academiile, legile fizicii şi alte lucruri care ne schimbă viaţa noastră, în sensul că ne ajută să ne transportăm, să facem operaţii extraordinare pe creier, dar dincolo de asta ceea ce este uman şi ceea ce nu poate fi pus într-un computer, sunt poveştile.
Acestea reprezintă banca de valori a umanităţii. Există astăzi o teorie foarte interesantă, care a premers storytelling-ului până la urmă, sau care s-a dezvoltat paralel, teoria memeticii care spune că aşa cum există un ADN al vieţii, o formulă a vieţii, care este inconfundabilă, aşa există un ADN cultural.
Memele sunt un fel de gene. Avem genele în biologie şi memele în spiritualitate.
Această memetică încearcă să dezvolte acele conţinuturi de sens care se transmit din generaţie în generaţie şi care primesc diverse forme în funcţie de mediu, ca o sămânţă care înfloreşte diferit, în funcţie de epocă…se îmbogăţeşte şi câştigă memetic viaţă. În acest lucru cred, aici este SF-ul în care cred cel mai mult.
Cred că lumea este frumoasă când are poveşti frumoase şi când aceste poveşti reuşesc să ne conducă în viaţă, în căutările noastre şi să ne conducă în a ne uita în oglinda propriului nostru suflet, în a crea…poveştile sunt softul vieţii noastre.
Educaţia, din păcate, este foarte fixă, este mecanicistă. Îmi pare rău că noi nu educăm copiii prin poveşti.
Cred că poveştile sunt adevărate structuri genetice ale imaginarului colectiv. Oamenii pot fi educaţi mult mai bine prin poveşti decât prin directive şi cred că Facebook-ul şi reţelele de socializare, prin forţa vizuală şi emoţională pe care pot să o mute dintr-o parte în alta, pot să fie un foarte bun suport pentru acest început… din virtual se pot naşte comunităţi de povestitori.
Dan Chiribucă este profesor universitar dr. la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj, Facultatea de Sociologie și Asistenţă Socială. Încă de la începuturile activităţii sale, Dan Chiribucă a fost, profesional vorbind, mâna dreaptă a sociologului Vasile Sebastian Dâncu. Vasile, cum îi spune el, i-a fost în primul rând, profesor.
Dan Chiribucă: Este foarte uşor şi în acelaşi timp la fel de dificil să vorbesc despre Vasile Dâncu, fiindcă mi-a fost profesor, mentor dar şi un foarte bun prieten. Este un om care a contat foarte mult în formarea mea profesională şi nu numai. Are atât de multe calităţi încât mi se pare nedrept a selecta în câteva cuvinte acel ceva, care să fie relevant şi să-l descrie celor care nu-l cunosc. Are ceva absolut special şi extrem de rar şi anume, capacitatea de a descoperi la fiecare dintre studenţii săi, ce are fiecare mai bun în el şi apoi de a-i ghida, pe aceştia, ca o adevărată călăuză nu doar pe traseul formării lor profesionale ci şi pe drumurile infinit mai complicate ale devenirii lor ca fiinţe umane. Este o capacitate foarte rară şi foarte specială. Acest dar de a dezvolta la studenţii săi imaginaţia şi spiritul creator, dorinţa de a deveni specialişti şi oameni buni.
Și dacă reuşeşti să descoperi puţin din sensibilitatea lui Vasile Dâncu poţi afla că este superstiţios…referitor la viitoarele întâlniri minunate pe care le va avea cu oameni minunaţi, aşa cum îi plac lui.
VD: Am superstiţii legate de viitoarele întâlniri minunate pe care o să le am cu oameni minunaţi. Mă bucur foarte mult când cunosc un om nou, un om care mă surprinde, în care descopăr un univers al sensibilului. Pentru asta am superstiţii, adică văd semne ale acestui lucru şi acestea sunt singurele mele superstiţii.
Vasile Sebastian Dâncu
Vasile Sebastian Dâncu este sociologul care ne-a spus, de-a lungul timpului că e important să avem vise, să trăim experienţe, dar este important să ne oferim nouă răgazul de a simţi, îndrăgi locurile în care ne-am născut, de a iubi oamenii care ne oferă totdeauna un zâmbet indiferent de poziţia socială pe care o ocupăm.
Vasile Sebastian Dâncu ştie să îţi sădească în suflet încredere atunci când vorbeşte despre conştiinţa colectivă, despre membri comunităţii (fie ea și virtuală) care trebuie să ducă împreună tradiţia mai departe, să înveţe să acorde o şansă acestei ţări care este, doar aparent fără scăpare şi fără un viitor luminos.
Puteţi asculta Radio Cluj şi online, AICI
Alina Nechita
