Poftă de arhitectură şi de adevăr
Fără îndoială, e un privilegiu să parcurgi o bienală de arhitectură cu un ghid specializat. Panourile documentare conţin desene, texte explicative, fotografii ale clădirilor deja realizate.
Articol editat de , 17 februarie 2015, 11:22 / actualizat: 14 martie 2015, 9:37
Acesta e premiul ex aequo pentru secţiunea Arhitectura locuinţei. E o clădire cu un număr de apartamente pe două-trei niveluri, originală şi prin formă, prin materiale şi prin prezenţa contextuală. Dacă vă uitaţi este pusă alături de unele mai cu caracter, sau mai puţin caracter. Dar ea se impune, de acum încolo faţă de această arhitectură ne raportăm în zonă, e o lecţie de reper. E vorba de Bogdan Babici şi Eleanor Streza, oameni tineri care inovează. Au luat cel puţin 6 premii de-a lungul anilor, fie la Ordinul arhitecţilor, fie la bienala Uniunii Arhitecţilor pentru că niciodată nu au fost aceeaşi. ( prof. univ. dr. arhitect Mircea Ochinciuc, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu Bucureşti)
Bienala Naţională de Arhitectură organizată de Uniunea Arhitecţilor din România premiază o dată al doi ani realizările notabile în cele şase secţiuni: arhitectura locuinţei, arhitectura dotărilor comunitare, tehnologie – inovaţie – sustenabilitate, arhitectura patrimoniului cultural, arhitectura spaţiului public şi publicaţii de arhitectură.
La vernisajul clujean (după Bucureşti, Craiova şi Sibiu) al Bienalei de luni, 16 februarie, am avut ocazia să constatăm afirmarea unei noi generaţii de arhitecţi, confirmată de premiile care au mers în majoritate spre tineri.
E o surpriză plăcută pe care o face generaţia tânără. Aproape toate premiile au fost luate de tineri, cea ce înseamnă un spirit novator, care aduce ceva în plus. Chiar dacă vocile de pe margine spun: n-au experienţă, n-au aşa şi pe dincolo…Tinerii au însă poftă de arhitectură şi pofta de adevăr. În arhitectură există două adevăruri. Unele sunt adevăruri depăşite, care de multe ori se conjugă într-un fel de imobilism, de repetare a unor soluţii fumate, pe care unii le reiau la nesfârşit, indiferent că sunt ale arhitecţilor români sau ale arhitecţilor din străinătate. CA profesor detest tipul acesta de produs de arhitectură care nu face altceva decât să cloneze ceva. În timp ce cealaltă, arhitectură pe care eu o numesc mai realistă, vine odată cu spiritul unei epoci, care evident nu poate fi purtată pe umeri decât de tineri. (prof. univ. dr. arhitect Mircea Ochinciuc, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu Bucureşti)
Caracterizată pe scurt ediţia a XI a Bienalei Naţionale de Arhitectură face dovada unei schimbări, nu i-aş spune chiar mutaţii, pe scară valorică a istoriei arhitecturii contemporane româneşti. ( arhitect Mircea Ochinciuc)
La această ediţie s-au remarcat în mod special absolvenţii Facultăţii de Arhitectură şi Urbanism Cluj care au obţinut patru din cele şase premii. Bienala Naţională de Arhitectură, o manifestare a Uniunii Arhitecţilor din România, nu se adresează exclusiv specialiştilor. Pentru publicul larg e ocazia de a înţelege care e drumul parcurs de la idee la proiect realizat şi de ce nu, de a aprecia felul în care arhitectura este o oglindă a societăţii, prin felul în care arată oraşele, spaţiile publice, monumentele, spaţiile în care trăim.
( fotografii de pe siteul muzeului de Artă Cluj)
Oana Cristea Grigorescu
