Cărţi, obiceiuri şi obiecte tradiţionale, calculatoare. La biblioteca sătească
Articol editat de DSRNetworkAdmin, 23 februarie 2015, 12:04
În periplul nostru reportericesc, am ajuns zilele trecute în localitatea sălăjeană Bălan. Acolo, chiar în centrul satului, am găsit Biblioteca, o instituţie pe care o credeam pe cale de dispariţie în mediul rural. Am deschis uşa şi, surpriză: un spaţiu cald, primitor, rafturi ticsite cu cărţi, câteva calculatoare noi, performante, o cameră-muzeu şi, cel mai important, o mână de copii adunaţi în jurul bibliotecarei Ana Damşa care ne-a spus cu amabilitate ce se întâmplă acolo.
„Chiar în acest moment vrem să confecţionăm mărţişoare pentru 1 martie, lucrate manual. Am câştigat un proiect anul trecut, „Şezătoare în Bibliotecă”, aşa se cheamă. I-am învăţat pe copii să coase pe etamină, să tricoteze, să croşeteze. Şi vrem să ducem mai departe acest proiect, să facem în continuare lucruri de mână, să-i învăţ, pentru că acum, după cum se ştie, tradiţiile au cam dispărut, dar nu vrem să se piardă cu totul. Copiilor le place. Mă întreabă: de Crăciun ce facem? De 8 martie, de Paşti…”
Biblioteca din localitatea Bălan a fost printre primele 10 biblioteci din judeţ care s-au bucurat de beneficiile programului Biblionet.
„Ne-a ajutat. Altă faţă are Biblioteca acum. Avem calculatoare, internet… Nu numai copiii, oricine doreşte poate veni să-şi găsească informaţii în orice domeniu. Orice, practic. Să-şi caute un loc de muncă, să întocmească o cerere pentru angajare.”
În faţa tentaţiei internetului, am întrebat-o pe doamna Ana Damşa dacă se mai împrumută cărţi.
„Da, bineînţeles. Împrumută mai ales copiii, dar nu numai ei. Avem şi noutăţi, şi cărţi mai vechi. Primăria ne finanţează. În fiecare an primim câte-un pic, după cum sunt bani. Dar avem fond de carte, bibliografia şcolară nu lipseşte.”
I-am întrebat şi pe copii ce fac ei la Bibliotecă.
„Eu am venit să mă joc pe calculator. Mai iau şi câte o carte…”
„Noi facem goblenuri, facem mărţişoare, avem o activitate foarte plăcută. E foarte frumos aici. Doamna bibliotecară ne învaţă, ne susţine. Ultima dată am împrumutat o carte de cântece, cântece de Crăciun, de Paşti, de mai multe…”
Lângă rafturile cu cărţi sunt expuse lucrările realizate de copii, dar şi câteva obiecte din gospodăria sătească tradiţională. Am zărit un fier vechi de călcat („ticlazău”), piese pentru războiul de ţesut, o sucală. Iar pe un perete era expus un costum popular. O mândreţe de costum popular feminin.
„În cealaltă cameră avem şi un costum bărbătesc, costum de mire, cum i se zice, ne spune doamna Damşa. Am adus tot ce mai aveam eu pe-acasă şi am apelat la prieteni, i-am rugat frumos, spunându-le că vrem să facem aici o expoziţie, un mic muzeu. Le-am primit, dar fiecare ar vrea pentru ele un bănuţ (râde). Dar de unde, că nu sunt posibilităţi.”
La intrare, pe un stativ, am găsit şi câteva ziare.
„Primăria ne asigură abonamente la Sălăjeanul, Sportul sălăjean şi Transilvania reporter. Lumea vine să citească, dar cei mai mulţi vin, sigur, la internet. Vin şi bătrâni, să-i învăţ să navigheze pe internet. Au copii plecaţi în străinătate şi vin să vorbească cu ei. Eu îi învăţ ce să facă, cum să intre, pe ce programe…”
Vă place ce faceţi? Era mai degrabă o constatare, decât o întrebare.
„Da, îmi place. Am o vechime de 20 de ani în Bibliotecă, nu m-am plictisit.”
I-am urat doamnei Ana Damşa mulţi ani înainte, am părăsit Biblioteca, am plecat din comuna Bălan cu un sentiment tonic: mai există sate româneşti care respiră, care trăiesc, care şi-au recăpătat suflul. Cu alte cuvinte, sunt vii.
Dan Moşoiu
