Cartea de weekend. Cezar Pârlog, „Flori, fete, fiţe sau băieţi”

De curând, la Editura Tracus Arte, a apărut volumul de proză scurtă Flori, fete, fiţe sau băieţi, debutul editorial al lui Cezar Pârlog. Autorul s-a născut în 1970, în Cluj-Napoca. A fost sudor, sergent în armata ţării la Revoluţie, muncitor necalificat, magaziner, comandant punct de lucru întreţinere la calea ferată, poliţist militar, redactor stagiar. În prezent, este lector universitar la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” Bucureşti.

Articol editat de DSRNetworkAdmin, 28 februarie 2015, 19:02 / actualizat: 14 martie 2024, 15:04

„Nici o proză nu seamănă una cu alta, de parcă autorul ar fi un zeu cu zece mâini care scriu independent… El are acea calitate rară la un scriitor: o curiozitate nestăpânită şi o plăcere infinită de a privi lumea”, scrie pe coperta a patra a cărţii poetul Florin Iaru. L-am rugat pe Cezar Pârlog să ne vorbească despre el, despre acest volum, Flori, fete, fiţe sau băieţi, şi să-l recomande potenţialilor cititori.

„Scriu de mai mult timp, am lucrat acum vreo 10 ani şi într-un trust de presă, după care am publicat în diferite publicaţii. În ultimii 3 ani ritmul a devenit altul, am scris mai mult şi am început să trimit la diverse concursuri literare, unde am avut şi nişte lauri. Am făcut şi un curs de scriere creativă care mi-a prins extraordinar de bine. Datorită aprecierilor pe care le-am primit, am zis că aceste texte merită strânse şi publicate într-un volum. Sunt aici câteva texte care sunt mai sprinţare, să zic aşa. Au fost persoane care mi-au recomandat să le cosmetizez, pentru că anumite cuvinte cu reprezentări fizice explicite mă vor face să-mi fie ruşine peste câţiva ani. Am cumpănit până în ultimul moment şi am lăsat prozele respective aşa cum au fost scrise, asumându-mi răspunderea integrală. În volum, sunt stiluri diferite, unele proze au accent erotic, altele sunt inocente, câteva vin din zona SF-ului. Un amalgam. Sau un puzzle. Într-o fază iniţială, manuscrisul se intitula chiar aşa: Puzzle. Eclectismul acesta de care vorbim îmi place să cred că e un avantaj. Pentru că măcar un text are mari şanse să placă oricărui cititor! Totul e să ajungă la el şi să nu renunţe până acolo. Asta îndrăznesc să fie şi recomandarea pe care aş face-o: chiar dacă un text nu este pe gustul respectivului cititor, să treacă mai departe şi să nu renunţe. Cu siguranţă va găsi ceva care să-i meargă la suflet. În volum sunt şi 13 texte (sper să nu fie cu ghinion!) pe care le-am publicat în 24Fun, sunt chestii de viaţă, amuzante. La o citire sumară, pentru că n-am răbdare să citesc volumul pagină cu pagină, sunt surprins de calitatea unora dintre proze şi chiar mă întreb: cine le-o fi scris, că sunt chiar bune?

Vreau să vă spun o problemă cu care m-am confruntat. Am simţit lipsa unui redactor de carte, cum erau cei din generaţia veche, Georgeta Dimisianu, bunăoară. Fiind eu la început de drum, simţeam nevoia cuiva care să mă direcţioneze, să avem un conflict de idei, să-mi spună: domnule, de-aici scoţi textul sau pasajul respectiv, sau îl rescrii, să ne luăm, aşa, de păr, cu argumente, şi să ajungem la un produs şi mai bun. Eu n-am avut pe cineva cu care să mă sfătuiesc. Având mai multe texte faţă de câte au intrat în carte, mi-a fost foarte greu să fac o selecţie. Şi nu ştiu dacă am făcut cele mai bune alegeri. Dar sunt sigur de un lucru: că este cea mai proastă carte din cele care vor urma! Îmi place să cred asta…”

Şi încă ceva!

„N-am urmărit să fac senzaţie cu textele indecente, pur şi simplu lucrurile acelea făceau parte din decor, completează decorul unei scene. Dar cititorul să nu cadă în păcatul de a crede că toate lucrurile acelea i s-au întâmplat autorului şi că este ceva autobiografic. Mi s-a întâmplat să fiu confundat cu personajele. Aura mea de respectabilitate are, în felul acesta, serios de suferit. De asta, după cuprins, am inserat un text scurt în care atrag atenţia asupra lucrului acesta. Să nu se identifice cititorii cu anumite personaje şi să nu mă vadă nici pe mine ca protagonist principal. Pe de altă parte, dacă se gândeşte în felul acesta, este o notă bună pentru mine, pentru text. Înseamnă că l-am făcut real.

Ce înseamnă scrisul sau textele mele pentru mine? Un răsfăţ! Bucuria este a mea când îmi vine o idee, o trăznaie şi o pun pe hârtie. În zilele următoare lucrez la text şi-l tot umflu, ca pe o gogoaşă, cu drojdie… Eu sunt primul care mă bucur, râd uneori de unul singur. E o bucurie a mea şi un răsfăţ. Ar fi extraordinar dacă aş reuşi să-i contaminez şi pe cititori.”

Cezar Pârlog, Flori, fete, fiţe sau băieţi. Un volum de proză scurtă pe care vi-l recomandăm fără teama că am putea greşi.

Dan Moşoiu