Destinații de vacanță: Valea Gastein sau Austria altfel
Valea Gastein
Articol editat de Carmen Sas, 10 martie 2015, 11:51 / actualizat: 11 martie 2015, 10:02
Valea Gastein
Articol editat de Carmen Sas, 10 martie 2015, 11:51 / actualizat: 11 martie 2015, 10:02
Cine nu a auzit de Bad Gastein, definiția turismului balnear de lux pentru elitele Europei la începutul secolului trecut? Doar că, la fel ca în cazul multor alte destinații similare ale Belle Epoque, steaua cochetului orășel a început să pălească într-o lume mult prea bogată în oferte, care trăiește într-un ritm căruia bătrâna stațiune nu era pregătită să-i facă față. Austriecii au făcut atunci ce știu ei mai bine: au amenajat aici domenii schiabile. Noul ingredient a readus zona la viață, dar parfumul discret al luxului unor vremi trecute și perspectiva răsfățului în apa termală creează o atmosferă surprinzătoare, căutată din nou de toată lumea.
De fapt, valea asta, Gastein, cuprinde trei localități, cu trei domenii de schi aferente: Bad Gastein, Bad Hofgastein și Dorfgastein.
Domeniile Bad Gastein și Bad Hofgastein sunt situate pe doi versanți opuși. Totul se întâlnește, însă, în vale, într-un complex numit, cum altfel, Ski Center Angetal. Aici vine autobuzul, aici sunt parcările, centrele de închirieri, școlile de schi, totul. Nemțește. Bad Gastein are pârtii rapide, frumoase, jumătate în gol alpin, jumătate în pădure și are, în plus, o față a muntelui către stațiunea cu același nume. Bad Hofgastein este mai deschis, cu un peisaj fabulos, cu pârtii ceva mai lungi dar ceva mai domoale. Oricum, ambele domenii excelează la un capitol: lungimea pârtiilor. Instalațiile de transport pe cablu și pistele sunt astfel configurate încât poți coborî, pe roșii frumoase, peste o mie de metri diferență de nivel. Adică opt-zece kilometri lungime. Senzațional! În rest, tot ce vă așteptați de la schiul în Austria la superlativ: suprafața excelent pregătită, instalații noi, performante, încălzite, dar și căbănuțe, apres-ski-uri cu specific local. Ei bine, aici am avut parte de prima dovadă ( a doua, de fapt, după coborârile extra-lungi) că pe Gasteinertal trăiesc austrieci care vor și pot să ne surprindă. Șapte dintre chalet-urile de altitudine servesc opt preparate diferite propuse și gătite de șefi de renume internațional. Ai parte, astfel, de gastronomie la un nivel întâlnit în cele mai scumpe restaurante, doar că savurezi deliciile în cauză în creierii munților, la un preț pe care ți-l poți permite. Și credeți-mă, merită încercate. În fiecare zi câte unul…. Mă opresc puțin din scris, trebuie să trec puțin prin bucătărie, altfel nu cred că pot continua.
După o zi de schi de excepție condimentat cu experiențe culinare de neuitat, ne-am plimbat prin stațiunea istorică Bad Gastein. Știți sentimentul ăla condamnabil pe care nu ți-l poți înhiba când te scoate profesorul afară din clasă pentru că ai copiat și acolo, pe coridor, te întâlnești cu unul dintre premianții clasei, dat afară pentru același motiv? Cam așa ceva am trăit eu când am ajuns în centrul cochetului Bad Gastein și când gazdele noastre, stânjenite, încercau să ne explice ce e cu acele clădiri absolut superbe, amintind de fastul altor vremuri, degradându-se acum cu scânduri bătute în cuie la ferestre. S-a întâmplat și acolo o chestie care, la noi, în țara tuturor posibilităților, face parte din realitatea cotidiană: un investitor, un vienez, a cumpărat câteva dintre cele mai frumoase clădiri-monument din istorica stațiune termală și acum le lasă să se degradeze fără să investească un ban în ele, refuzând în același timp oferta comunității de a le răscumpăra. Au încercat bieții oameni și în instanță, dar într-o țară cu tradiție democratică trebuie să construiești o autostradă, o cale ferată sau o conductă magistrală pentru a putea vorbi despre expropiere în interesul comunității. Mi-am amintit de clădirea Hotelului Continental din centrul Clujului și de zecile, sutele de clădiri de patrimoniu din București, Timișoara și alte orașe ale României condamnate la distrugere din cauza indolenței, reavoinței sau a intereselor meschine. Dar acest reportaj este despre Austria, despre schi și apres-ski de excepție, despre frumos. Și fiindcă vorbim de frumos, sper din suflet să nu mă înțelegeți greșit. Aceste câteva clădiri sunt excepții.
Bad Gastein este, de fapt, frumos.De-a dreptul extraordinar.
Să stai aici e o experiență în sine. Hotelurile, cazinourile, termele au o eleganță aparte și o arhitectură ce amintește de trecutul imperial al acestei țări și de menirea de stațiune termală pentru elitele Europei din altă vreme a acestui orășel. Bad Gastein, ca destinație de cazare este pentru cei care vor cu totul altceva decât tradiționalele sate austriece transformate în stațiuni. Este pentru cei care caută eleganța, rafinamentul și acel savoir-vivre specifice Belle Epoque. Există, însă, tot aici și alternative pentru cei care caută modernismul,distracția și viața specifice mileniului trei. Partea de sus a stațiunii, chiar lângă gondolă, aparține unor investitori suedezi, care au modernizat și construit hoteluri și clădiri de apartamente. Aici vin în general tineri nordici, iar petrecerile aproape permanente sunt incluse în ofertă.
Bad Hofgastein este mult mai tradițional, dar cu un centru refăcut complet din punct de vedere al mobilierului urban, aleilor și sistemelor de iluminat, cu un parc frumos, cu spații largi și, mai ales, cu cel mai mare și mai modern complex termal din zonă. Este absolut up-to-date și foarte diferit pentru cei care au găsit în această țară doar sate mirosind a văcuțe ori stațiuni scumpe pline de estici gălăgioși.
În sfârșit Dorfgastein este cel mai apropiat de tradiționala stațiune austriacă. Asta, până ajungi pe pârtii. Sunti lungi, virajate, interesante, cu schimbări de pantă, coboară întâi prin golul alpin și apoi prin pădurea de brazi. Dar adevarata diferență o fac apres-skiurile și terasele de pe pârtii. În loc de lemn, marmote împăiate și muzica populară sau acele melodii specifice pentru legănat halba de bere, aici găsești șezlonguri colorate cu forme ciudate, scaune transparente de plastic, pereți de plexiglass, palmieri colorați de plastic ( care arată surprinzător de puțin chicioși în decorul general), muzică de lounge sau de club. Foarte tare!
Mai trebuie remarcat și micul, dar înaltul domeniu-bonus Sportgastein, cu vedere directă spre cel mai înalt vârf al Austriei, Grosglokner și cu câteva pârtii lungi, minunate. Cei care vin aici, o fac, însă, pentru altceva. Zona se mai numește Freeride Eldorado, nume care spune totul. Practic, odată ce ai urcat cu unica gondola, lungă de tot, ai la dispoziție un versant imens pe care să faci urme pe unde te taie capul. Atenție, însă: schiul în afara pârtiei e total diferit de cel de pârtie și mult mai riscant. Casca mea crăpată stă drept chezășie…
Și fiindcă vorbeam de surprize și surpinderi, vă mai spun doar că pe masivul Stubnerkogel (2251m), accesibil cu instalațiile de cablu ale domeniului Bad Gastein, se găsește cel mai înalt pod suspendat din Europa. De o inutilitate încântătoare, structura de oțel de 140 de metri lungime leagă două vârfuri pe care nu ai niciun motiv să mergi. Noi însă, la fel ca alte zeci de mii de turiști am fost, alimentând, astfel, acest paradox: inutil dar rentabil.
Andrei Huțanu
Nu uitaţi, Radio Cluj poate fi ascultat şi on line, AICI.
Poluarea cauzată de maşini a devenit o problemă deosebit de gravă care afecteză nu doar mediul înconjurător, ci şi sănătatea oamenilor....
Vineri seara, 1 noiembrie, Narcisa Badea, o tânără de 25 de ani din Salonta, stabilită în Oradea, a electrizat scena de la „Vocea României”...
Un simplu click poate deschide porțile Muzeului Virtual Emil Isac oferind vizitatorului o mulțime de informații despre viața și opera poetului....
În septembrie 2024 consumatorii au returnat 15 milioane de ambalaje pe zi, ceea ce însumează o rată de colectare de peste 80% în sistemul...