În lumea omului de teatru Sorin Misirianțu
La început actorul purta o mască, anume ca să se ştie ce rol joacă. Dar masca îi acoperea doar chipul, nu şi sufletul. Actorul doreşte să te ducă în altă lume, îţi face cu ochiul, te ademeneşte, te cheamă, te îndeamnă, te împinge într-un univers în care el a intrat primul şi în care te vrea şi pe tine – unde anume ? în lumea inţelesurilor ascunse, a parabolelor eliberatoare, a fanteziei debordante, a libertăţii necondiţionate. Nu ai uneori nevoie şi nu e plăcut pur şi simplu să ieşi din lumea ta ? Evadăm împreună cu actorul Sorin Misirianţu – un om de poveste…
Articol editat de Cristian Zoicaș, 17 martie 2015, 21:57
Pe scenă Sorin Misiranţu a ajuns pe rând să fie Mark din „Trainspotting”, Ivan Vasilievici Lomov din „Cerere în căsătorie”, Lache din „Amicii domnului Caragiale”, sau Hamlet din cabaretul „Marea Napârlire”, apoi Gutuie din „Visul unei nopţi de vară” sau dr. Spivey din „Zbor deasupra unui cuib de cuci”. Multe roluri, care traversează o parte din istoria scenei. Dar întotdeauna omul râvneşte la ceea ce nu are, deocamdată. Sorin Misirianţu despre rolurile pe care nu a avut încă ocazia să le joace dar pe care şi-ar dori mult să le întruchipeze.
„ Aş vrea să joc Richard al III-lea….dar Richard al III-lea nu am să-l joc, categoric, pentru că nu am faţă de Richard al lII-lea….Caligula aş vrea să joc …şi aş putea să joc. Mi-ar plăcea să joc în Cehov, dar depinde cine ar fi acel regizor care să înţeleagă acel univers rusesc nemaipomenit al lui Cehov. Românii îl montează (pe Cehov) doar pe dramă…Dar Cehov a scris multe comedii … Dacă ai văzut (piesa) Concert neterminat pentru pianină mecanică – acolo unul vrea să se sinucidă, se aruncă în apă, are probleme grave. Se aruncă în apă şi… apa e de 10 centimetri !!! Şi se înfige cu capul în nămol…şi noi râdem. Asta e ! Noi râdem pentru că dramele noastre la nivelul universului sunt.. infime.” ( Sorin Misirianţu)
Să joci pe scenă e una, să te joci cu viaţa personajelor privind din afara scenei – aste se numeşte regie. Sorin Misirianţu e convins că are regia în sânge….
„Eu de când eram student mă aflam în treabă şi dădeam indicaţii colegilor mei. Şi toţi îmi spuneau : „măi, omul lui Dumezeu, te rugăm mult fă regie, şi dacă o să ai şansa să fii bun, o să fii bun, dacă nu, măcar îţi exprimi voinţa asta de a da indicaţii. Când regizez îmi dă posibilitatea să văd (lucrurile) în profunzime şi în amplitudine.”(Sorin Misirianţu)
L-am întrebat pe Sorin Misirianţu cum „gustă” publicul temele violente ?
„Indiferent cât de dure sunt temele astea, tu, ca regizor trebuie să ai un simţ estetic. Nu poţi să duci violenţa de la televizor, de la ştiri, pe scenă. Pentru că lumea s-a cam săturat de chestia asta. Tot ceea ce încerci tu este să transmiţi stări, să aduci omul în situaţia de a pleca altfel decât a intrat în această sală de teatru, de a gândi, de a i se întâmpla ceva după ce pleacă (n.n. de la teatru).” (Sorin Misirianţu)
Ce iubește publicul mai mult. Replica, situația sau povestea? Iată ce răspunde Sorin Misianţu.
„În primul rând povestea. Dacă spectactorul nu înţelege în cinci minute povestea, a plecat. Apoi, nuanţată povestea cu replică, cu atitudine, cu inteligenţă, cu umor, în primul rând cu umor. Dacă umor este, tot este.”(Sorin Misirianţu)
Deviza lui Sorin Misiriantu – la acest moment al vietii sale.
„Fii tu însuţi în orice situaţie, nu purta măşti ! Şi zice (asta) un om de teatru.”(Sorin Misirianţu)
În final, Sorin Misirianţu la focul automat al unui Quizz:
Teatru sau film ?
Sorin Misirianţu: teatru şi film
Shakespeare sau Ionescu ?
Sorin Misirianţu: Shakespeare
A fi sau a privi ?
Sorin Misirianţu : a fi.
„A fi” inseamnă a trăi intens tot ce ţi-a fost dat să trăiesti, pe scena de scândură sau pe scena nevăzută a vieţii. Lumea e o scenă în care fiecare primeşte să joace câte un rol şi rămâne până la sfârşit sub semnul întrebării: a fi sau a nu fi.
Cristian Zoicaș
