Povestea alergătorului de cursă lungă: Daniel Macovei
Şi-a dorit de mic să fie sportiv şi să participe la concursuri. Daniel Macovei a decis din adolescenţă că va deveni alergător de cursă lungă. Pentru asta a început să se antreneze din greu şi să adopte o viaţă de sportiv care presupune multă disciplină, efort şi voinţă. Aşa a ajuns să ia parte la primele competiţii:
Articol editat de dan.izvoreanu, 6 aprilie 2015, 22:00
DM: ”În 1997 am participat la Campionatul Național de Semimaraton unde am obținut un timp bun, 1 oră și 11 minute iar în 2000 am avut 1 oră 09 la Buzău, un timp bunicel. Copiii făceau sport, acum nu mai fac sport.”
Performanţa a venit odată cu participările la campionatele internaţionale de alergare pe distanţe mari, aşa numitele ultramaratoane, ceea ce înseamnă alergarea distanţei de 100 de km.
DM: ”Am avut prima mea cursă de 100 de km. în anul 2000 unde am obținut locul 4 la Campionatul Mondial Militar cu timpul de 8 ore și 12 minute. Cea mai bună performanță am avut în 2005 am obținut locul 3 în Podgorica, Serbia-Muntenegru, am alergat 7 ore. Etapele sunt greoaie pentru că după prima etapă se instalează oboseala. Dimineața nu știi cum te ridici din pat, poți să abandonezi să anunți organizatorii că ai abandonat, poți să continui.”
Pentru a ajunge la o asemenea performanţă nu poți duce o viaţă obişnuită ci trebuie să faci din sport şi alergare o profesie şi un mod de viaţă. Mult antrenament, un stil de viaţă sănătos şi multă disciplină. Doar aşa poţi învinge toate greutăţile, spune Daniel Macovei:
DM: ”Am încercat să depășesc limitele umane, sunt riscuri foarte mari, trebuie să știi să elimini durerea, foamea și setea. În primul rând mă face mai disciplinat, mai organizat cu mine însumi, cu amicii cu colegii să duc o viață ordonată în primul rând, o alimentație bună, până la urmă dacă stăm și analizăm și un mod de viață.”
După 20 de ani de concursuri, Daniel Macovei se gândeşte să se retragă din activitatea competiţională, dar nu înainte de a mai participa la câteva curse internaţionale importante. Pentru asta, orice ajutor din partea unor sponsori este binevenit, pentru a reuşi să încheie cu fruntea sus o carieră atît de longevivă:
DM: ”Ce mi-aș dori cel mai mult să alerg la Campionatul European de Ultramaraton, 24 de ore este ceva ce nu am mai alergat niciodată, la Torino în Italia, 11-12 aprilie, practic de Paște, când alții se distrează, alții se chinuie; și să alerg la Campionatul Mondial din Olanda de Ultramaraton 100 de km. și aș vrea ultima cursă dacă reușesc, Viena-Bratislava-Budapesta, în 5 etape.”
Daniel Macovei mi-a mărturisit că marea sa tristeţe este faptul că este printre ultimii sportivi de alergare pe distanţe mari legitimaţi la club. Din ce în ce mai puţini adolescenţi se îndreaptă spre acest sport, pentru că le lipseşte motivaţia şi poate ambiţia.
DM: ”Când ne uităm în urmă și nu vine nimic e un semn de întrebare. Noi mai facem o perioadă scurtă și din spate nu vine nimic, păcat pentru că sunt copii talentați care fac o anumită perioadă scurtă și se lasă pentru că în momentul în care dau de greu ei cedează.”
La final am fost curios să aflu de la Daniel Macovei dacă există un secret sau o reţetă a succesului în acest domeniu. Cu alte cuvinte, l-am întrebat care a fost motivaţia care l-a determinat să continue şi să nu abandoneze nicio cursă:
DM: ”În primul rând trebuie să ai încredere în tine. Cel mai important lucru este liniștea, liniștea pleacă din familie, dacă lucrurile astea le ai atunci totul este ok.”
Dan Izvoreanu
Nu uitați, Radio Cluj se poate asculta și online, AICI
