Ascultă oameni de poveste: Familia Linul din Salva şi perpetuarea costumului tradiţional românesc
Descinse parcă din poveştile cu comori şi zâne, cele trei femei, Virginia Maria (bunica), Virginia (fiica) şi Maria Virginia (nepoata) sunt artizanele unui meşteşug tot mai rar întâlnit în România: cusutul de straie populare. La ele este vorba de straiele din Ţara Năsăudului. Ascendenţa acestui meşteşug în familie este cel puţin secular, dacă ne gândim că Virginia Linul (bunica) a învăţat ceea ce ştie de la mama şi de la bunica sa.
Articol editat de Carmen Sas, 8 aprilie 2015, 22:00
Pe Virginia Linul o cunoşteam în anii optzeci, nouăzeci de la târgurile meşterilor populari organizate în Bistriţa, dar în scurt timp numele ei a devenit cunoscut şi peste hotare, pentru că nu o dată a fost invitată de Ministerul Turismului să reprezinte România la diferite evenimente din lume. Apoi, vizitându-i atelierul şi colecţia din casa părintească de la Salva am descoperit-o pe cea care a învăţat-o ceea ce ştie, pe mama sa, Virginia Maria. Nu ştiu câţi ani are, dar, oricâţi ar avea, nu-i arată! O ţin tânără tradiţia pe care o aduce cu ea până astăzi, grija pentru meşteşugul pe care îl practică cu atat drag şi…dragostea pentru cei tineri. “Eu în copilărie le-am văzut pe bunica mea, pe mama mea cosând, lucrând, puind cânepa, spălând-o, ţăsând, până o făcut pânză albă din ea, să ne faca haine de Paşti, să avem cu ce umbla a oua. Şi-aşa am prins dragoste şi am lucrat şi eu, cum o lucrat bunica şi mama”, ne povesteste Virginia Maria Linul.
Aţi auzit de “culori zbierătoare”? Trebuie ştiut că în zona Sălăuţei, oamenii au un limbaj foarte expresiv, pe măsura straielor despre care vorbim aici. Povesteşte Virginia Maria Linul: “În zona noastră întotdeauna s-o purtat părţi florale, motive cu tot felul de flori. Culorile cât mai zbierătoare, c-aşa să zice. Care-s frumoase, vederoase, să zicea zbierătoare. Eu când vedeam ceva frumos, coseam să iasă ceva şi mai frumos! Şi-aşa am făcut mereu, până-n ziua de azi, de am îmbătrânit făcând. Da’ eu nu-s bătrână, numa’ îs de demult!”, ne spune cu un zâmbet creatoarea populară. O întrebăm din ce sunt compuse costumele populare pe care le face. “Ca să ai un costum adevărat, să poţi merge la biserică sau la nuntă, să începe de la picioare. Mai demult se purtau opinci, dar acuma se poartă cizme sau pantofi. Să fac ciorapi de lână, poale, pânzături, cămaşă, năframă pă cap şi părul netăiat, neapărat lung, că stă mai bine mintea sub el. Şi un pieptar frumos, tot cusut cu mâna” ne aprinde imaginaţia Virginia Maria Linul.
Virginia Maria Linul şi-a transmis meşteşugul la două dintre fetele sale, Virginia şi Lucia, cunoscută sub numele de Lucia Todoran. Virginia a rămas în casa mamei sale şi lucrează împreună cu aceasta. Ea spune că creatorii de modă au început să se intereseze de motivele populare tot mai mult, pentru a le insera în colecţiile lor: “Acuma chiar trăim un moment în care, în modă, sunt influenţe tradiţionale. Tradiţia populară românească, în cazul nostru. Şi, eu zic că dacă avem aceste tendinţe este foarte bine, pentru tineri, pentru că pe tineri nu poţi să-I atragi direct, să le spui vai! cât e de minunat costumul popular românesc, dacă nu i-o învăţat mama lor de-acasă cu el. Dar, în momentul în care poartă o haină modern, cu un motiv popular românesc, automat începe tânărul să ştie, să-l îndrăgească, să spună stai, că ăsta-i românesc”.
Încă o veste bună este că meşteşugul celor două este preluat încet, încet şi de nepoata Virginiei Maria Linul, care îi poartă cele două prenume. Maria Virginia Linul, nepoata, a învăţat să coase asemeni bunicii şi mamei sale şi chiar a prezentat, la un târg de turism din Bucureşti o colecţie de costune populare româneşti din Ţara Năsăudului. Este studentă acum, dar va reveni alături de mama şi bunica sa după terminarea studiilor.
Că meseria este brăţară de aur, ştie toată lumea, dar, în preajma celor trei, am înţeles că şi moştenirea culturală este la fel!
Florin Săsărman
Nu uitaţi, Radio Cluj poate fi ascultat şi on line, AICI.
