Breaking the Waves – versiunea de scenă
Premiat cu Marele premiul la Cannes în 1996, filmul lui Lars von Trier, Breaking the Waves, este acum spectacol de teatru, la Teatrul Maghiar de Stat Cluj. Nu e prima adaptare pe o scenă românească a acestui film celebru, socotit unul din cele mai bune filme ale decadei 1990-2000. Regizorul american invitat Tom Dugdale semnează o variantă de scenă a poveştii lui Bess McNeil, femeia pentru care iubirea necondiţionată faţă de oameni şi de Dumnezeu e sursa nefericirii şi a pedepsei ei, atunci când norocul şi ghinionul o lovesc în acelaşi timp. Întâlneşte bărbatul vieţii ei, se mărită cu el, cunoaşte fericirea şi disperarea de a-l pierde în urma unui accident care-l transformă într-un infirm. Trama piesei chestionează limitele sacrificiului uman în iubire. Morala filmului e că intransigenţa mentalităţilor provinciale e insensibilă la drama umană când îţi iei libertatea de a ieşi din normele societăţii.
Articol editat de , 28 aprilie 2015, 13:32 / actualizat: 11 mai 2015, 16:18
Unul din motivele pentru care am făcut acest spectacol e că am dorit să prezentăm propria perspectivă asupra temei. Noi, ca realizatori ai spectacolului, nu puteam ignora faptul că filmul există. Dacă adaptez ceva şi ignor varianta originală e ca o minciună pentru mine. Nu e onest faţă de original. Trebuie să acceptăm că există deja un film, originalul poveştii, şi acesta e motivul pentru care am dorit să ieşim din acel tipar, dar în acelaşi timp să refelectăm asupra a ceva ce deja există. Iar spectacolul nostru e ca un implicit dialog între amintirile despre acest film şi ce a reieşit încercând să îl uităm. Altfel nu puteam face propriul nostru spectacol. (Tom Dugdale, regizor)
regizorul Tom Dugdale
Modelul filmului transpare în spectacol fără a copia literal secvenţe din el. Doar fugitive citate ne trimit indirect la atmosfera filmului, şi uneori expresii ale actorilor, priviri, gesturi. Soluţiile teatrale susţin însă argumentul transpunerii cu mijloace teatrale.
La începutul piesei am rezolvat scenic întreaga parte întâi în aceeaşi lumină, pentru că era imposibil să introducem tăietura scenelor ca în film. Nu se putea face în teatru, dar am folosit faptul că teatrul permite să dezorganizezi scenele, să le înlănţui într-un ritm care, de exemplu, leagă scena nunţii de cea a iubirii din toaletă dintre Jan şi Bess. Ne-a luat ceva timp să înţelegem acest avantaj pe care ni-l oferă teatrul, mai ales că la început eram legaţi de tăieturile din film. Ceea ce ne permite teatrul e să punem toate scenele împreună şi să le lăsăm să curgă una din alta. (Tom Dugdale, regizor)
Remarcabilă întraga distribuţie a spectacolului şi în mod special interpreta rolului principal Bess, actriţa Anikó Pethö, sinceră şi inovativă în scenele de dialog dintre Dumnezeu şi propriul sine.
Proximele reprezentaţii, în marţi, 5 mai şi duminică, 10 mai, la Sala Studio a Teatrului Maghiar de Stat Cluj.
Oana Cristea Grigorescu
