Antonia L. Zavalic – Despre înfrângerea definitivă a întunericului

Sunt un fan al Antoniei Zavalic. Pentru că scrie o poezie fragilă și puternică, stranie și intimistă, îndrăzneață și cucernică, jucăușă și gravă, spontană și elaborată, surprinzătoare și organică. Mă uimește în egală măsură construcția fiecărui poem, felul în care știe să ia distanță de bijuteria creată, pe măsură ce-i rotunjește, întreagă, frumusețea. Antonia scrie în respectul materiei în care lucrează. La al doilea volum al ei, sunt convins: cine nu îl va citi are numai de pierdut. (poetul Marin Slujeru)

Articol editat de , 2 iunie 2015, 22:00

Acest al doilea volum al Antoniei Luiza Zavalic, lansat sâmbătă, 30 mai, la Sala Radio Sighet, se intitulează „Despre înfrângerea definitivă a întunericului”. Oare poate fi întunericul îmblânzit? Răpus? Sunt întrebări la care poeta a încercat să răspundă:

Răspunsul meu: da, se poate. Fiindcă întreaga luptă pe care o ducem este doar a noastră, cu noi înșine. Restul este o iluzie. Această carte este o lumânare pe care am îndrăznit s-o aprind. N-a fost ușor, pentru că atunci când umblăm pe întuneric, nu vedem nimic. Întrebarea este dacă ne dorim să ieșim din peșteră și să îmbrățișăm lumina. Dorința nu este de ajuns. Mai trebuie să depunem și efort. În plus, lumina poate să doară, la prima vedere. ”Despre înfrângerea definitivă a întunericului” este o jertfă adusă luminii. Fiecare poem din volum are înrădăcinat acest nucleu prin care supraviețuiește. Acest volum este și o călătorie care are ca destinație eul, sinele. (Antonia L. Zavalic)

Privită în sensurile și sunetele ei poetice, poezia Antoniei Luiza Zavalic este o „imensă metaforă” în care viața și dragostea (erosul) își schimbă mereu prezențele, își amestecă sensurile, se substituie una alteia. Tonalitatea elegiacă a poemelor face din acestea o poezie autentică și fără de greș. Într-un peisaj editorial bezmetic, poezia Antoniei este o poezie „rară”. ( poetul Echim Vancea)

Cum putem ajunge la poezie?

Simplu. Ajungând la omul din noi, la omul autentic, la omul adevărat. Poezie numesc tot ce ne-nconjoară, ce moare sau supraviețuiește, tot ceea ce se vede sau ceea ce rămâne-n umbră, invizibil. Totul este material poetic. În întuneric, cuvintele devin fosforescente, gândul luminos devine idee, iar ideea se transformă în vers. Poetul este omul care lasă lumina lui să lumineze prin acel frumos îndemn: luceat lux vestra! (lasă lumina ta să lumineze!). Vă îndemn, așadar, să iubiți lumina, pentru că vă arată calea și să îndurați întunericul, fiindcă vă arată stelele. (Antonia L. Zavalic)

Antonia Zavalic

Antonia Luiza Zavalic – s-a născut la 24 iulie 1989 în Sighetu Marmaţiei. A absolvit Liceul Regele Ferdinand, specializarea filologie. Este licenţiată în Asistenţă Socială şi absolventă a Programului Masteral Asistenţă Socială în Spaţiul Justiţiei. Probaţiune şi Mediere, în cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.

A publicat în Revistele: Actualitatea Literară, Revista Singur, Oglinda Literară, Cronica, Negru pe Alb, Marmația Literară, Graiul Maramureșului, Mișcarea Literară.

Premii obţinute:

– Premiul ‚‚Revistei Mișcarea Literară’’ la Festivalul Naţional de Poezie „Armonii de Primăvară”, mai, 2014

– Premiul pentru Debut al Serilor de Poezie „Nichita Stănescu” – din cadrul Festivalului Internaţional de Poezie, Sighetu Marmaţiei, Ediţia a 40-a, septembrie, 2013

– Premiul pentru Debut la Festivalul Naţional de Poezie „Armonii de Primăvară”, mai, 2013

Volume publicate: „Despre fluturi şi praf”, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2013, (lansat la Sala Radio Sighet)

„Despre înfrângerea definitivă a întunericului”, Editura Valea Verde, Sighetu Marmației, 2015, (lansat la Sala Radio Sighet)

Brîndușa Oanță

Ascultați Radio Sighet, on line și AICI.