„Vreau să am un pistol adevărat să mă apăr de necaz”
Ce vreau să fac?
Articol editat de DSRNetworkAdmin, 9 iunie 2015, 11:34 / actualizat: 9 iunie 2015, 15:22
Să mă duc la fratele meu.
Ce vreau să am?
Vreau să am un căţeluş. Şi mai vreau să am un pistol adevărat să mă apăr de necaz. Şi mai vreau casă unde să stau. Vreau să am cosmetice să mă fac frumoasă.
Dragă Moşule, te rog să-mi aduci revista cu Violeta, pixuri, blugi, încălţăminte mărimea 36, te rog, bluză, cercei, bentiţă, caiete, dulciuri, penar, carioci, gumă de şters, ascuţitoare, mănuşi, fular, căciulă, creioane, culori, portofel, sutien, maieu, şosete şi multă sănătate! Am 17 ani. Cu drag, Cristina Bucşa.
Am transcris de pe două dintre cele peste 120 de fotografii şi afişe care au fost amplasate luni, 8 iunie, în Piaţa Avram Iancu din Cluj, sub forma unei instalaţii concepute de către arhitecţii de la www.syaa.ro exact pentru a reda atmosfera de izolare din instituţiile pentru copii, tineri şi adulţi cu dizabilităţi. Instituţiile statului pentru oameni ai nimănui. Sau de care nu prea mai are nimeni nevoie. Fotografiile au fost realizate de fotodocumentariştii Odeta Catană şi Dan Ava, dar şi de către cei care îşi petrec cei mai frumoşi ani în condiţii aproape inumane.
Evenimentul este organizat de Centrul de Resurse Juridice Bucureşti care ne invită astfel „să descoperim o lume ascunsă, în care drepturile omului există doar pe hârtie”, după cum se specifică în comunicatul oficial. Instalaţia foto amplasată în Piaţa Avram Iancu poate fi vizitată până în 10 iunie, între orele 10-20.
Clujenii care au vizitat expoziţia chiar în ziua deschiderii s-au arătat impresionaţi şi emoţionaţi de ceea ce au văzut.
Situaţie neplăcută pentru unele persoane. Dacă în instituţiile statului există aşa ceva, e grav. Fotografiile sunt reale, acolo locuiesc aceste persoane. Dacă ăstea sunt instituţiile statului, nu-i normal. Uite cum arată dormitorul ăla, cum arată paturile ălea, parcă sunt de împrumut.
Ce sentiment să am? De oroare, de groază… Mi se pare incredibil şi inuman că aşa ceva se poate întâmpla astăzi lângă noi.
Fotografiile mi se par excelente, chit că nu sunt eu critic de artă. Dar ceea ce văd… Uite, chestia asta m-a impresionat, o femeie într-un spital, în condiţii mizere. Văd şi copii cu dizabilităţi de care nimănui nu-i pasă. Din cauză că unii se înfruptă cu tot ce-i mai bun în lumea asta, în timp ce alţii mor de foame, mor de foame… E trist să spui acolo, după cum a scris fetiţa aceea, cred, că vrea un pistol adevărat să se apere de necazuri. Vă daţi seama? Din păcate, asta este realitatea tristă. După o viaţă plină de chinuri, unii dintre noi ajung să se stingă în mizerie, în tristeţe, în singurătate…
Fotografiile sunt superbe. Cred că au menirea să ne aducă cu picioarele pe pământ într-o lume în care distracţia este pe primul plan. Am lucrat în domeniu într-un azil de bătrâni în America, dar nu se compară. Cred că trebuie lucrat la programele de motivare a personalului. Pe urmă ar putea fi diferite activităţi care să îi ajute pe copii să se integreze în societate, acesta e scopul, nu să îi ţină până la bătrâneţe în spitalele acestea.
Ştiu că sunt probleme grave, dar nici chiar aşa… Poate un pic sunt exagerate fotografiile. Da, ştiu că sunt reale… Dar chiar acum am fost cu soacra în spital şi chiar m-am mirat că, faţă de ce era înainte, sunt condiţii foarte bune, chiar la standarde europene. Dar în azilele acestea, în instituţiile pentru persoanele cu dizabilităţi, nu ştiu. Dar din ce văd aici e tragic şi ştiţi şi dumneavoastră cine sunt vinovaţii. Dar lor, politicienilor, celor care ne conduc nu le pasă. Am citit ce scrie aici şi mă întreb: oare chiar sunt foarte mulţi copii?
Da, sunt foarte mulţi! În România, conform datelor puse la dispoziţie de Centrul de Resurse Judiciare, sunt 25.000 de copii şi tineri care trăiesc închişi în instituţiile statului. Doar în perioada 2011-2014, 1.500 de copii şi adulţi cu dizabilităţi au murit în „grija” statului, în doar jumătate din ţară.
Marţi, 9 iunie, de la ora 18, în instalaţia foto din Piaţa Avram Iancu va avea loc o dezbatere cu tema „Drepturile omului în instituţiile pentru persoane cu dizabilităţi mintale”. În cazul acestora, cifrele sunt seci şi dure: doar 67 la sută dintre ei scapă cu viaţă din astfel de instituţii.
Dan Moşoiu/Adriana Nistor
Foto: Adriana Nistor
Nu uitaţi, Radio Cluj poate fi ascultat şi on line, AICI.