Nicu Alifantis şi copilul din el [VIDEO]
Iubit şi preţuit de milioane de fani, Nicu Alifantis spune că în acest an are mai multe proiecte adresate copiilor.
Articol editat de cristina.rusu, 10 iunie 2015, 22:00
Primul dintre ele s-a materializat deja în albumul “Şotron”, lansat de Ziua copilului, împreună cu o carte de colorat şi va urma, probabil în toamna acestui an, povestea copilului din poemul barbian “După melci”.
Nicu Alifantis simte cum copilul care îl locuieşte face totul pentru a ieşi la lumină. Este copilul care a avut o copilărie fabuloasă, pe malul Dunării, într-o Brăilă cosmopolită în care, spune acum cantautorul, privea lung după fiecare personaj al oraşului şi pe dată vroia să se facă si el asemeni, când urma să fie mare. Jucându-se pe o stradă cu copii din familii de greci, de machedoni, de evrei sau din alte neamuri.
Ei bine, acea lume, impregnată adânc în memoria afectivă a copilului de atunci, se cere povestită acum:
O privire aruncată înapoi, spre acei ani ai inocenţei, face foarte bine, mai ales astăzi. Horaţiu Mălăele avea o definiţie foarte frumoasă a copilăriei: spunea că ea este cadoul pe care ni-l oferă viaţa.
Despre întoarcerea la copilărie, Nicu Alifantis a reânceput să vorbească încă din toamna anului trecut, la Alba-Iulia unde, în timpul festivalului de muzică folk “Ziua de maine”, el a revenit pe scenă, alături de teatrul de păpuşi “Prichindel”, cu povestea muzicală “După melci”.
În cadrul festivalului am dat doar un semnal despre acest proiect, care se va finaliza anul acesta. Va fi la sfârşitul lunii septembrie, cu două concerte la Bucureşti, cu teatru de păpuşi, care ilustrează întreaga poveste, cu trupa cu care am înregistrat albumul, mai puţin Nicu Enache, care ne-a părăsit, cu un cor de copii, cu câţiva muzicieni adiţionali pe care îi aduc.
Şi, va mai fi şi un copil pe care l-am găsit acuma şi care învaţă cântecele, pentru că “După melci” l-am împărţit acum în două personaje: eu devin, practic, un soi de povestitor, iar copilul este cel implicat, alături de copilul-păpuşă. Mă bucur foarte mult că pot să duc la bun sfârşit acest proiect!”.
Izvorul tuturor poveştilor despre copii şi copilărie trebuie căutat, în ce îl priveşte pe Nicu Alifantis, în Brăila anilor cincizeci, şaizeci…
Am avut o copilărie frumoasă la Brăila! Am prins perioada în care pe străzile noastre mici, acolo unde locuiam, pe malurile Dunării, treceau iaurtgii, zarzavagii, geamgii, vânzători de bragă şi alţii. Zilnic îmi propuneam să îmi aleg o astfel de meserie, căci, care cum striga mai tare mă incita şi mă pasiona să devin şi eu tot asta. Şi în fiecare zi, când părinţii mei veneau de la lucru, le spuneam că vreau să mă fac vânzător de bragă, sau geamgiu. Tot în copilărie am prins nişte ierni fabuloase, când tata săpa tunel în zăpadă ca să putem ieşi din casă. Se întâmpla prin ’56 – ’57. Am prins Dunărea îngheţată, am prins lupii care atacau oraşul înfometaţi şi grăniceri care stăteau aliniaţi pe malul Dunării şi-i împuşcau”.
Nicu Alifantis nu a uitat să ne povestească şi despre lumea lui Panait Istrati şi a lui Fănuş Neagu şi spune că înca mai există acolo ceva din ea, şi acum.
Dar, povestea, care ajunge şi în lumea de astăzi a muzicii folk, este lungă, numai bună de ascultat la orele de început de noapte, la Diligenţa de Bizanţ.
Pentru că, până la urmă, ea este o pledoarie pentru copilărie, pentru folk, pentru oameni!
Florin Săsărman
Nu uitați, Radio Cluj se poate asculta și online, AICI
