Ascultă oameni de poveste: Fata din Iaz
ligia bodea
Articol editat de Carmen Sas, 11 iunie 2015, 22:00
ligia bodea
Articol editat de Carmen Sas, 11 iunie 2015, 22:00
Pe Ligia am întâlnit-o prima dată în 2012.
Cutreierând Valea Barcăului, auzisem de fata aceea care, din dragoste pentru bunica ei, plecată la ceruri, transformase casa bătrânească în muzeu.
O poveste începută în 2004, pe când Ligia avea 12 ani.
Cele două cămăruţe – camera de lucru şi cea de mândreţe – gemeau efectiv sub povara miilor de obiecte de toate felurile: oale, ulcele, farfurii smălţuite, lăzi de zestre pline de costume populare, instrumente muzicale şi icoane.
Aşa că, încă de pe atunci Ligia visa să mai aducă în grădina părinţilor nişte case vechi, pentru a pune mai bine în valoare exponatele.
În vara lui 2012 au descoperit casa fostului primar din Plopiş, căruia i se spunea Birău. Şi pentru că în ultimii ani acolo locuise doar văduva primarului, casa se numea „a Birăiţii”.
Ar fi fost cu siguranţă demolată, dacă nu o cumpărau Ligia şi părinţii ei. Au restaurat-o cu grijă şi cu materiale tradiţionale, iar acum găzduiesc acolo oameni care doresc să petreacă un Crăciun tradiţional.
Anul acesta Ligia şi-a îmbrăcat prietenii – 20 la număr – în costume populare, au colindat şi au mâncat mâncăruri tradiţionale din străchini de lut.
Iar bucatele au fost pregătite tot de Ligia, cu un pic de ajutor de la mama sa.
Pentru că între timp, fata din Iaz a început să se intereseze şi de vechile reţele de mâncare, mergând pe la bătrânii satului şi întrebându-i.
Aşa că meniul de Crăciun din Casa Birăiţii din Plopiş a cuprins sarmale cu păsat, moşocoarne, cozonaci şi prăjituri cu miere şi nuci.
În toamna lui o altă casă veche a poposit în grădina familiei Bodea din Iaz. O gospodărie slovăcească cu acoperiş de paie.
Ligia Bodea este o tânără foarte ocupată. Studentă la Cluj, face naveta săptămânal la cursuri, dar continuă să viseze şi să facă planuri. Are în minte ideea unui muzeu viu.
Un sat în miniatură, în care doritorii să vină şi să experimenteze pe viu lucrul cu uneltele de lemn, să doarmă pe saltele de paie şi să coacă bunătăţi în cuptorul de pâine. Ligia spune că nu-i place ideea muzeelor scorţoase în care nu ai voie să atingi nimic.
Fata din Iaz îşi vede cu modestie şi perseverenţă de drum. Şi ne aşteaptă să-i trecem pragul muzeului născut din dor şi dragoste pentru bunica.
Ligia si Doina
Doina Borgovan
Are 21 de ani, lucrează la un săptămânal local şi este student în anul III la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii...
24Este imobilizat încă de la naştere în scaunul cu rotile, dar asta nu l-a împiedicat să îi ajute pe alţii. Tânărul sălăjean Răzvan...
Prieten al Diligenţei de Bizanţ încă din anii nouăzeci, când încă mai locuia la Cluj, Ovidiu Mihăilescu îşi caută mereu câte un drum...
Păsările pot trăi fără oameni, dar oamenii nu pot trăi fără păsări, o afirmație contrariantă, la prima vedere, pe care o aud din gura...