Oameni de poveste: ornitologul Dan Munteanu
Păsările pot trăi fără oameni, dar oamenii nu pot trăi fără păsări, o afirmație contrariantă, la prima vedere, pe care o aud din gura profesoruluiu clujean, Dan Munteanu, o somitate în ornitologie.
Articol editat de Carmen Sas, 24 iunie 2015, 14:00
Contribuția păsărilor insectivore este enormă; un pițigoi, de exemplu, consumă în 24 de ore cât propria lui greutate,10-12 grame de insecte, ceea ce înseamnă sute și sute de insecte dintre care marea majoritate sunt dăunătoare pentru culturi, livezi și chiar pentru păduri. Dacă aceste păsări insectivore ar dispărea, ne-ar năpădi insectele și acest lucru ar însemna o calamitate mondială. (Dan Munteanu, ornitolog)
Atât de interesante și de diverse sunt păsările, fiecare în felul ei, încât studiul lor îți poate acapara întrega viață. Cum a devenit profesorul Dan Munteanu, păsărar, pleacă de la o întâmplare banală, dar plină de semnificații:
Ieșind de la școală, într-o zi de iarnă, am văzut un grup de păsărele gălbui, pe strada Avram Iancu. Am aruncat cu o piatră după ele și am lovit-o pe una dintre ele. Am avut apoi, curiozitatea de a o studia. Am căutat apoi la librăria Cartea Românească, care exista în acele vremuri, o carte despre păsări. Este vorba de Păsările României, o carte, o lucrare de bază, în care am găsit imaginea păsării pe care am lovit-o, o presură galbenă. De aici interesul meu pentru păsări, pentru natură, pentru zoologie.
În adolescență, Dan Munteanu a crescut o mulțime de păsări în captivitate. Le-a studiat cântecul și influența pe care o are alimentația acestora asupra tonalității trilurilor lor. Prima comunicare științifică a avut ca temă ciocănitoarea meridională, o varietate nou apărută pe meleagurile românești. Discutăm despre craniul complex al acestei specii de păsări, făcut anume pentru a absorbi șocurile și care a inspirat confecționare căștii pentru motocicliști, despre aripa de pasăre care l-a inspirat pe Icarus și pe Traian Vuia dar și pe creatorii avioanelor de azi, cu geometrie variabilă. Ceea ce mă frapează sunt constatările legate de inteligența zburătoarelor, care par mai istețe decât maimuțele primate:
O cioară și-a confecționat un instrument dintr-o sârmă, i-a îndoit vârful ca să poată să scoată o bucățică de carne dintr-un borcan foarte adânc. Este primul caz în care un animal își confecționează o unealtă.
Sunt fascinat de câte știe profesorul Dan Munteanu despre comportamentul și performanțele păsărilor, fiind o adevărată enciclopedie ornitologică.
Ascultându-l mă gândesc, fără să vreau, că și păsărilor le-ar fi greu fără oameni. Cine să le admire penajul multicolor și să le asculte melodiile fermecate, dacă nu noi, muritorii. Aflu cu această ocazie că „Ciocârlia” lui Grigoraș Dinicu reproduce fidel trilurile avântate ale acestei păsări, atât de iubite de poporul român.
Ovidiu Moldovan
