Sorin Minghiat şi flautul său fermecat
Flautul fermecat al folkului românesc îi aparţine lui Sorin Minghiat. Sau, poate că pe cei doi, om şi instrument nici nu ar trebui să-i despărţim în vreun fel, pentru că în viaţa de toate zilele Sorin Minghiat nu se desparte niciodată de flaut.
Articol editat de cristina.rusu, 16 iulie 2015, 06:00 / actualizat: 16 iulie 2015, 10:41
Sorin Minghiat și flautul său
Cu el şi-a făcut adolescenţa, cu el şi-a făcut tinereţea pe scena Cenaclului Flacăra, cu el a tranzitat deceniile de după revoluţie, când s-a întors la meseria de architect, dar fără să abandoneze vreodată dorinţa şi disponibilitatea de a cânta.
Dacă ar fi să rezumăm în câteva cuvinte personalitatea omului nostru de poveste de joi, 16 iulie, am spune că generozitatea este cea care îl caracterizează cel mai mult pe Sorin Minghiat. Pentru că nu este uşor să fii mereu în plan secund, făcând toată viaţa, acelaşi lucru: să dai strălucire prin ceea ce faci cântecelor cântate de altcineva.
Îl găsim pe Sorin Minghiat în cetatea medievală a Sighişoarei.
Îmi exercit aici meseria mea de architect şi fiind specialist pe restaurări, le dau şi eu câte o mână de ajutor colegilor mei care au proiecte pe aici. Şi am şi eu proiectele mele. Sighişoara este incomparabilă: Sighişoara şi atât!
Fericiţi au fost folkiştii care l-au avut alături pe scenă pe Sorin Minghiat, susţinând cu flautul său povestea trubadurului de la microfonul principal.
Acum îl întrebăm pe Sorin dacă mai cântă. Face două mişcări şi scoate la iveală tocul unui flaut.
Acesta este flautul meu de peregrinări prin ţară, care face parte din trusa de scule a maşinii. Este unul dintre cei patru flauţi pe care îi am, de care nu mă despart niciodată.
Încercăm să ne reamintim cât mai multe dintre cântecele folk în care am remarcat sunetul flautului său. Şi găsim: albumul “După melci” al lui Nicu Alifantis.
Cum a fost atunci, Sorine?
După-amiaza ne strângeam, aranjam o piesă, fiecare cânta ce-i trecea prin cap. O repetam de două ori, de patru ori, de cinci ori, toată noaptea. La ora 7.00 dimineaţa ne duceam în studio la Electrecord şi maestrul Negrescu ne lua frumos şi ne imprima cu ceea ce venisem noi învăţat de acasă. În aceeaşi zi, după-amiaza, se aranja altă piesă. Vreau să vă spun că aşa cum am lucrat cu dragul de Alifantis nu am lucrat cu nimeni!
Marii săi prieteni în lumea artistică au fost Doru Stănculescu şi Vali Sterian. Spune că a fost dificil să lucreze cu amândoi.
Doru Stănculescu este înfiorător de încăpăţânat, dar să ştiţi că această încăpăţânare proverbială a sa, de foarte multe ori i-a adus câştig de cauză. Are o personalitate foarte puternică, cum era şi personalitatea lui Vali Sterian. Nu le făcea faţă nimeni, dar eu le-am făcut faţă amândurora.
Dintre cei mai tineri decât el îi preţuieşte cel mai mult pe Cristian Buică, Adi Beznă şi Jul Baldovin.
În lumea folkului are o mulţime de prieteni şi înţelegem de ce.
Ştiu că este foarte important ca unor oameni valoroşi să le pui în valoare calităţile!
Acesta este Sorin Minghiat, omul în sufletul căruia flautul pe care îl ține în mâini şi-a vărsat câţiva stropi de argint.
Florin Săsărman
Nu uitați, Radio Cluj se poate asculta și online, AICI
