A fi dus cu pluta
Spunem despre o persoană că este dusă cu pluta, în momentul în care o considerăm smintită, aiurită, zãpãcită sau nebună.
Articol editat de Andrei Cretoiu, 1 august 2015, 07:00
De asemenea, când cineva vorbeşte pe lângă subiect, spunem că e dus cu pluta, adică lipsit de o judecată normală, sănătoasă.
Câteva exemple ar fi: „încă nu am văzut pe nimeni atât de dus cu pluta” sau „trebuie să fi dus cu pluta să faci aşa ceva”.
Casandra Maxim