A freca menta
Expresia „a freca menta” are, în prezent, sensul de „leneş, excesiv de comod, care nu face nimic serios”.
De unde se trage această expresie?
Articol editat de cristina.rusu, 18 august 2015, 11:28
S-o luăm cu începuturile. În Grecia Antică, mesele erau frecate cu frunze de mentă pentru a le da un miros plăcut şi, evident, pentru a mai tăia din damful vinului şi al mâncărurilor vărsate la precedentele symposium, cum se numeau la greci chefurile cu băutură din belşug.
Odată cu extinderea domniilor fanariote în zona Balcanilor, prin sec. XVIII, frecarea meselor cu mentă a devenit obicei local inclusiv în Principatele române, dimpreună cu limba greacă, bucătăria greacă şi labilitatea morală a fanarioţilor.
Boierimea munteană şi moldoveană, obsedată, ca şi acum, nu cumva să rateze vreun nărav aflat la modă, a adoptat iute şi menta ca odorizant casnic.
Sigur, boierii aveau conace mari, cu mulţi slujitori, iar aceştia aveau sarcini precis delimitate. Între ele şi frecatul meselor cu mentă.
Slugile, însă, insuficient de naive încât să muncească din greu doar pentru plăcerea de a-l vedea pe conaş mulţumit, au găsit în această plăcut mirositoare muncă motivul perfect pentru a scăpa de cele neplăcute, gen tăiat lemne sau cărat apa cu căldările.
Ceea ce, fireşte, a generat nemulțumirea boierilor faţă de slujitorii care se fofilau de la munci grele, preferând să frece mesele cu mentă. Drept urmare, o activitate casnică banală s-a transformat în expresie peiorativă.
Sigur, cu timpul au apărut feţele de masă, elegante, unele veritabile opere de artă, iar frecatul mesei cu mentă a devenit o simplă amintire. Expresia derivată, însă, ne-a rămas moştenire.
Dan Horea
Nu uitați, Radio Cluj se poate asculta și online, AICI
