A da cu oiştea-n gard
Multă lume cunoaşte expresia „a da cu oiştea-n gard”.
Articol editat de Carmen Sas, 24 august 2015, 14:45 / actualizat: 7 septembrie 2015, 13:23
Sinonime cu ea pot fi ”a da cu bâta-n baltă”, ”a o face fiartă”, ”a o face de oaie”, ”a nimeri ca ţiganul la-mpărat”.
La origini, expresia era mai lungă: „a nimeri ca Ieremia cu oiştea-n gard”.
De unde provine ea?
Pe timpul când în bisericile ortodoxe româneşti se oficia în limba slavonă, din care prostimea şi chiar mulţi preoţi nu pricepeau boabă, exista în calendar sărbătoarea numită Iereminu-dini, adică, în slavonă, ”Ziua lui Ieremia”, ţinută de 1 Mai, care se suprapunea pe o mai veche sărbătoare geto-dacă, numită Eurymene-Dan, de unde limba română a moştenit cuvântul Arminden.
În acele vremuri, un hoţ a furat nişte cai, cu căruţă cu tot, şi, fugărit de poteră, a dat cu oiştea câruţei într-un gard. Fireşte, a fost prins şi ce-a căpătat n-a împărţit cu nimeni, de unde şi expresia „a-l bate ca pe hoţii de cai”.
Hoţilor li se spunea aramin, adică ”om rău, fără inimă”. Varianta în turceşte era harami, iar în bulgăreşte şi sârbeşte – haramia.
Apoi, fie că haramin a fost confundat cu liturgicul ”Iereminu”, fie că i s-o fi spus haramia, ca la vecini, sau aramia, vorba e că a devenit prototipul ageamiului, al fraierului, al nepriceputului.
Cu siguranţă, când numele Ieremia era mai des întâlnit, părinţii şi naşii băieţilor botezaţi astfel se gândeau la sensurile pozitive. Apoi, după ce s-a auzit că un Ieremia a dat cu oiştea-n gard, naşii au găsit alte nume. In prezent, la modă sunt Andrei, Alexandru, Gabriel, Ionuţ şi Stefan, plus achiziţiile diasporei: Eduard, Alejandro, Juan şi Mario.
Numele strămoşului fraierilor, Ieremia, nu-şi mai găseşte loc pe certificatele de naştere decât din an în Paşte. Păi, chiar aşa, una e sa-ţi strigi copilul „Ieremio, hai la cină” şi alta „Alejandro, e gata lasagna!”
Dan Horea
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI.
