Drumul romanilor din Pasul Tihuţa
Celor care iubesc muntele, cu brazii şi izvoarele sale, dar nu îşi propun să ia în piept niciun urcuş mai abrupt, le propunem astăzi să încerce luarea la pas a Drumului romanilor din Pasul Tihuţa.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 4 septembrie 2015, 07:00
Între 11 şi 12 km de mers pe jos, cu picioarele încălţate în bocanci, pentru că nu este vorba despre o cale amenajată pentru plimbare, ci de un drum cu porţiuni acoperite cu piatră de râu, alternând cu altele de pământ. Dar aerul curat, liniştea şi umbra deasă a pădurii de brazi din jur, merită toată osteneala.
De intrarea pe vechiul Drum al romanilor te apropii dacă, venind pe DN 17 dinspre Bistriţa, treci de Valea Străjii, cu ale sale popasuri turistice şi intri în sarabanda serpentinelor din Pasul Tihuţa. Intrarea pe drum nu este semnalizată, aşa că turistul va trebui să se informeze la Valea Străjii despre locul în care trebuie să coboare din maşină şi să intre pe drumul cu pricina. Încă de la primele sute de metri de mers, drumeţul realizează că este într-un loc încărcat de istorie, sugerată de porţiunile pavate cu piatră masivă, care trebuie să aibă mai bine de un mileniu şi şapte, opt veacuri şi care duc cu gândul la vestitele drumuri făcute de romani în Dacia. Trebuie să fie vorba de mai mult decât de o legendă, povestea acestui drum, dar trebuie să recunoaştem că povestea sa se bazează mai mult pe tradiţia orală, decât pe dovezi arheologice sigure.
Istoricii locali spun că el ar fi fost construit din porunca ultimului guvernator roman al Daciei, care vroia ca armatele sale să se poată deplasa mai uşor în zona de nord-est a Imperiului, pentru apărare sau pentru a continua cuceririle teritoriale, şi ca să poată fi aprovizionate mai lesne. Nu a mai fost cazul, dar este clar că drumul a continuat să fie folosit în scopuri comerciale, până ce a fost abandonat, nu se ştie cu exactitate când.
Drumul parcurge mai multe coline şi văi, cunoscute şi botezate de localnici: Faţa Prislopului – Dosul Zâmbroaiei – Culmea Tăşuleasa – Culmea Opcioara – Iliuţa Corchii – Iliuţa Calului – Măgura Calului, după care se iese din nou în DN 17, în Pasul Tihuţa. Încă de la urcarea pe Culmea Tăşuleasa se poate vedea imensa cruce de 32 de metri, ridicată pe colina pe care este construită şi Mănăstirea Piatra Fântânele, luminată pe timpul nopţii.
Dar, turistului nu îi recomandăm să iasă atât de repede la drumul mare, pentru că la poalele Culmii Tăşuleasa se află Pădurea pedagogică, amenajată de voluntarii Asociaţiei Tăşuleasa social, care se cere vizitată. Atât pentru cunoaştere, cât şi pentru distracţie şi amintim aici doar de posibilitatea încercării tirolienei din acest parc de agrement.
Şi tot la Tăşuleasa Social merită să întrebaţi de posibilităţile de continuare a drumeţiei, poate în ziua care urmează. Răspunsul va fi unul singur: treceti de cealaltă parte de DN 17 şi luaţi-o pe vechiul drum spre Dornişoara, pe care noi l-am reamenajat de curând şi i-am redat numele său istoric, Via Maria Theresia. Nu veţi regreta!.
Este ceea ce va îndemnăm şi noi, din faţa microfonului sau a site-ului www.radiocluj.ro, să faceţi!
Florin Săsărman
Radio Cluj se poate asculta şi online AICI
