Ai carte, ai parte!
Zicala „Ai carte, ai parte” este foarte probabil să fi apărut în Transilvania secolului al XVIII-lea, unde în Cartea Funciară erau înscrise proprietăţile imobiliare şi fericiţii proprietari.
Articol editat de Carmen Sas, 14 septembrie 2015, 14:13
Nu era nevoie de martori sau, şi mai rău, de crezutul pe cuvânt, cum se practica în Vechiul Regat. Totul se măsura şi se consemna la Cadastru, iar pentru asta trebuie să le mulţumim austriecilor.
În Ardeal şi Banat, dacă aveai poziţie în Cartea Funciară, aveai parte de avere. Şi viceversa.
Apoi, pe măsura trecerii timpului, s-a descoperit că între cantitatea şi calitatea şcolilor absolvite şi succesul în viaţă exista, de asemenea, o legătură. Ca atare, cuvântul „carte” a început să desemneze şi manualul şcolar, nu doar poziţia cadastrală, iar absolvenţii au devenit membri respectaţi ai comunităţilor. Evident, şcolile austriece nu practicau vânzarea de diplome pe bandă rulantă şi nici doctoratul nu se obţinea pe criterii extracurriculare!
În sfârşit, expresia „ai carte, ai parte” are ceva origini şi prin lumea cartoforilor, unde un as ivit la momentul potrivit, chiar şi din mânecă, îţi completa de minune careul, care la rândul lui îţi făcea parte grasă din potul de pe masă.
În zilele noastre, şi nu doar în România, cartea care-ţi face cu siguranţă parte se numeşte, literar, recomandare. Popular – pilă.
Dan Horea
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI.
