Iubim muntele, dar îl respectăm?
România este una dintre ţările cu cel mai variat relief din Europa, în care muntele se îmbină cu podişurile, depresiunile şi câmpiile, aproape perfect.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 14 septembrie 2015, 13:41
Munţii României sunt variaţi şi spectaculoşi, frumoşi dar şi imprevizibili, ascund minunăţii dar şi pericole, pot să îţi zîmbească dar pot să se şi încrunte. Munţii României sunt consideraţi de către străini drept cei mai sălbatici şi plini de viaţă din Europa.
Dar ştim noi să-i preţuim la adevărata lor valoare şi să-i protejăm? După cum bine spunea un amic de-al meu, puţine sunt masivele montane din lume unde găseşti cîte un izvor cu apă bună de băut aproape la fiecare pas sau unde poţi gusta cu poftă din fructe de pădure fără conservanţi şi neatinse de poluare.
Spre deosebire de alte popoare, românii în general nu sunt mari montaniarzi şi nu practică drumeţia aşa ca cehii, slovacii, autriecii sau germanii, unde mersul pe munte este aproape un sport naţional. Iar mulţi dintre cei care ajung pe creste, ori nu au echipament adecvat, ori nu ştiu cum să se comporte pe munte. De aici probabil şi numărul destul de mare de accidente care se petrec.
Pentru a cutreiera munţii şi a parcurge trasee de creastă la pas, trebuie să respectăm câteva reguli minime de conduită montană. În primul rînd trebuie să ne cunoaştem limitele fizice şi să nu alegem trasee mai grele decât putem face. Apoi este obligatoriu să avem echipament adecvat pentru drumeţie şi să fim pregătiţi pentru schimbările bruşte ale vremii. De asemenea este foarte indicat să nu mergem pe un traseu necunoscut şi ar trebui să fim insoţiţi de un ghid care cunoaşte zona. Nu trebuie să ne lipsească din bagaj harta muntelui pe care îl vizităm, ca să nu ne rătăcim. Şi nu în ultimul rînd trebuie să ştim să citim muntele. Orice drumeţie se poate transforma într-o tragedie dacă subestimăm traseul sau ne supraestimăm pe noi. Trebuie să ştim exact ce traseu facem, cât durează, dacă găsim apă, ce dificultate are, dacă găsim adăposturi în caz de vreme rea.
Pentru că unul dintre minusurile masivelor montane din România este lipsa cabanelor de altitudine sau starea precară a multor dintre ele. De asemenea, unele trasee nu sunt atât de bine marcate deşi în ultimii ani multe asociaţii de voluntari au re-marcat trasee de creastă din munţii României.
Dar poate cel mai important lucru atunci când mergem pe munte este să nu lăsăm nimic în urma noastră. Şi mă refer aici, bineînţeles, la gunoaie şi ambalaje. Trebuie să lăsăm muntele aşa cum l-am găsit. Frumos, curat, sălbatic şi nepoluat. Şi putem lua exmplu de la alte ţări care au un adevărat cult pentru munte, pentru natură şi pentru mediul înconjurător.
Vă las să admiraţi câteva imagini care suprind frumuseţea unică a munţilor noştri, cărora le urez şi La Mulți Ani nepoluaţi!
Text si foto: Dan Izvoreanu
Radio Cluj se poate asculta şi online AICI
