În coadă de pește
Expresia în coadă de peşte apare în versul 4 din lucrarea intitulată Arta poetică a latinului Horaţiu, trăitor în ultimul secol dinainte de Cristos.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 24 septembrie 2015, 10:39
El compara opera de artă lipsită de unitate cu un trup frumos de femeie, care, din păcate pentru estetica lumii şi pentru bărbaţii din jurul ei, se termină într-o coadă de peşte: desinit in piscem formosa superne. De aici putem deduce, fără mare bătaie de cap, că Horaţiu nu era un admirator al sirenelor, superbe creaturi mitologico-erotico-acvatice care ştiu să-i farmece pe muritorii de sex masculin fără a pune la bătaie setul complet şi tradiţional de dotări feminine.
Expresia a devenit banală de atâta folosire, desemnând lucrări al căror început, bun, nu corespunde cu sfârşitul, mizer, sau indivizi care promit multe, dar realizează puţine. Se poate referi, de asemenea, la acţiuni ori situaţii blocate într-un punct care le face inutilizabile sau/şi neinteligibile.
De pildă, în presă, zicem că se termină în coadă de peşte un articol care promite dezvăluirea unor adevăruri impresionante dar se opreşte la fleacuri şi generalităţi deloc riscante, sau unul care se stinge fără a prezenta concluzii argumentate şi convingătoare, lăsând publicul într-o deplină şi enervantă nedumerire.
Dan Horea
Ascultă Radio Cluj online AICI:
