O zi din viaţa unui brutar (AUDIO)

La intrarea în Turda, dinspre Cluj, pe strada Ion Corvin, am aflat că se serveşte cea mai bună pâine din oraş. Aşa că am dorit neapărat să-l cunoaştem pe administratorul brutăriei, domnul Vintilă Grama, maistru brutar încă din 1965.

Articol editat de DSRNetworkAdmin, 4 octombrie 2015, 06:00 / actualizat: 16 august 2017, 23:45

Brutăria s-a înfiinţat în 1991, au fost primele lui vorbe, după care, brusc, s-a auzit huruitul unei maşini.

Ce se aude? l-am întrebat.

Acuma se aude feliatorul de pâine, că noi şi feliem. Dăm şi feliată, şi nefeliată, după cum vrea clientul.

Mă uit şi la celelalte utilaje din jur. Ce avem aici? Vă rog să ne explicaţi!

Aici avem… Dar prima dată nu explic procesul tehnologic?

Ba da, vă rog!

Procesul tehnologic începe în felul următor: după-masa, la ora 8 se face başul. Pentru a pregăti başul se lasă din ultima maiauă cam un kilogram de maia matură, se adaugă încă 10 kile de făină şi se face başul, cum i se spune la noi în brutărie. Acesta trebuie să dospească între 6 şi 8 ore. După aia, se pregăteşte maiaua. În jur de 36-40 de kile de făină se adaugă la maiauă. Aia dospeşte în jur de două ore, se frământă aluatul unde se adaugă apa necesară, sarea şi drojdia. Se lasă circa 30 de minute la dospirea finală, după aia se trece la modelat. Se face modelarea la un kilogram, un kilogram jumate şi două. Şi iar se lasă la dospit circa 30-35 de minute şi se introduc la cuptor. Cum ştiu când e coaptă? Păi, uitaţi, cine are experienţă, o ia în mână, o bate puţin, aşa, pe vatra pâinii şi ea spune, trebuie să aibă un sunet spre vioară, aşa. Bine, avem şi cântar, o cântărim. Dar eu şi după miros îmi dau seama când o pâine îi bună sau nu.

Am intrat în brutărie în 1960. Şi lucrăm, facem pâinea după reţeta pe care o ştiu din 1960. Fără amelioratori, fără chimicale. Numai făină, apă şi drojdie. După reţeta asta pâinea durează şi 72 de ore.

Şi pentru că rubrica se intitulează „O zi din viaţa unui om obişnuit”, îl rog pe domnul Vintilă Grama să ne spună cum arată o zi din viaţa unui brutar.

A mea? A mea şi a soţiei, deci, că amândoi lucrăm. La 6 ne trezim, venim în brutărie, ne uităm cum s-a desfăşurat procesul tehnologic, mergem şi bem o cafea, un ceai şi după aceea venim înăuntru, în brutărie. Până la 1-2 când se gată procesul tehnologic suntem împreună cu brutarii, că avem 8 angajaţi. După aia, ei pleacă şi noi rămânem până la ora 10 seara şi servim pâine.

Cum faceţi, cu schimbul?

Da, da. Dar câteodată stăm împreună, că-i mai cald în brutărie.

La ora 10 înţeleg că brutăria se închide.

Nu închidem niciodată. Pe geam, dacă este pâine, scriem „sunaţi pe casă”, adică la sonerie. Şi clienţii şi la 9, şi la 10, o fost că şi la 11 o sunat şi i-am servit. E o plăcere să serveşti omul, când vezi că pleacă mulţumit. De exemplu, a venit un şofer pe la 8 seara, mergea cu marfă în Cluj. Zice: domnu’ Grama, n-am nici un leu, da’ aşa mi-i de foame şi-mi trebuie pâine. Poftim, domnule! Face: eu o să vin tot noaptea şi-ţi bag în cutia poştală banii. Aşa a făcut, cum a zis. Aşa că avem foarte mare încredere în oameni. Cine n-are încredere în oameni, îi rău, îi rău… Îi rău şi pentru sănătate.

Mai am o întrebare: nu v-aţi săturat, după atâţia ani, de mirosul pâinii?

Încă acuma mi-i mai drag! Acuma, la vârsta asta, la 76 de ani, cea mai mare satisfacţie a mea e când văd că lumea-i mulţumită.

La plecare, am cerut două pâini. Dar, recunosc, n-am plătit decât una. Cealaltă a fost din partea casei. O franzelă proaspăt scoasă din cuptor, nefeliată. Jumătate din ea am mâncat-o în maşină, pe drum, venind la Cluj. O pâine nemaipomenită. Parafrazam vorba poetului, mâncam şi tăceam. Devoram coaja fierbinte şi mă gândeam la vorbele spuse de maistrul brutar Vintilă Grama, vorbe pe care reportofonul nu le-a mai înregistrat, din păcate: cu o pâine trebuie să te porţi ca şi cu un copil mic.

Dan Moşoiu