Să moară și capra vecinului
„Să moară şi capra vecinului” e una dintre expresiile ce caracterizează de minune mentalul colectiv românesc.
Articol editat de cristina.rusu, 7 octombrie 2015, 06:00
– Adică, dacă ăla are, eu de ce n-am? Dacă eu am păţit, ăla de ce să scape? Să-i fie şi lui rău. Ce? Numai mie?
Expresia îşi are originile în zona rurală, unde vreun Gheorghe, cu cuşma pe ceafă şi buricul la vedere, şi-a azvârlit toporul peste gard în ograda lui Vasile, să-i asasineze omului capra.
– Ce? Numai a mea să moară? Si-apoi să meargă nevastă-mea Florica după lapte la dibolu’ de Văsălie, care-i un curvar şi-un beţivan, cum zicea mătuşa Creţa az’ iarnă la clacă?
Urmarea gestului trebuie că a fost violentă, cu pari reciproci în cap şi jendari chemaţi să-i calmeze pe combatanţi prin altoire cu patul puştii.
Finalul a fost fericit, graţie unui englez medieval, pe nume Shakespeare, care a scris o piesă numită „Totul e bine când se termină cu bine”.
Conflictul dintre Gheorghe şi Vasile s-a soldat cu două victime din specia caprine şi cu ample discuţii intersăteşti, urmate de transformarea tragediei zootehnice într-o foarte uzitată expresie a limbii române.
Dan Horea
Radio Cluj se poate asculta și online, AICI.
