Vasile Sebastian Dâncu, tot mai aproape de Liviu Dragnea

Prezenţă inedită la momentul decernării Marelui Premiu al celei de-a doua ediţii a Festivalului Naţional de Literatură de la Cluj (4-6 octombrie)! Aproape neobservat, în sala unde a avut loc evenimentul, s-a „strecurat” preşedintele interimar al PSD, Liviu Dragnea, însoţit de cunoscutul profesor şi sociolog clujean Vasile Sebastian Dâncu. Cei doi au stat aproape tot tipul împreună, mai ales în timpul festivităţii de decernare a premiului. Prezenţa la Cluj a lui Liviu Dragnea a părut surprinzătoare, întâi pentru că preşedintele interimar PSD participa la un eveniment la care presa clujeană nu prea se înghesuie (de altfel, am fost singurii reprezentanţi ai presei). În al doilea rând, nu trecuseră nici 3 zile de când Liviu Dragnea participase, tot la Cluj, la alegerile PSD, prilej cu care i-a făcut o invitaţie mai mult decât călduroasă profesorului Vasile Sebastian Dâncu să se alăture, din nou, partidului.

Articol editat de DSRNetworkAdmin, 7 octombrie 2015, 16:00

Spicuim din interviurile pe care cei doi ni le-au acordat cu amabilitate, în exclusivitate pentru Radio Cluj, interviuri pe care le puteţi reasculta sâmbătă, în emisiunea „Retrospectiva politică”.

Liviu Dragnea:

Sunt inginer, nu sunt „scriitor” de altă categorie, ştiu unde bateţi… Am venit aici cu foarte mult drag, cu emoţii şi curiozitate, pentru că, în opinia mea – şi am discutat mult şi cu domnul profesor Vasile Dâncu, şi cu ministrul Culturii, Ionuţ Vulpescu – scriitorii, din păcate, de mulţi ani de zile, nu sunt susţinuţi aşa cum ar trebui de clasa politică în general şi de Guverne, în mod special. Dacă nu veneam de dragul scriitorilor, veneam cu presa după mine, ca să punctez… Am venit foarte discret, am vrut să cunosc cât mai mulţi scriitori, să stau de vorbă cu ei. Decizia de a veni la Cluj am luat-o chiar vineri, săptămâna trecută, când profesorul Dâncu, vorbindu-mi despre Festival, m-a invitat să particip la această acţiune. Şi am zis: vin cu mare drag, dacă sunt acceptat, vin fără tam-tam, vin ca un om obişnuit care vrea să înveţe lucruri noi şi să vadă cum poate ajuta, pur şi simplu, fără să ies în faţă cu nimic. Şi acest interviu l-am dat cu foarte mare reţinere.

Eu cu Vasile Dâncu vorbesc de 3-4 ori pe săptămână, de fapt ne şi vedem aproape în fiecare zi, suntem buni prieteni, colaborăm de foarte mult timp. Este un om care, în opinia mea, trebuie să înceapă să conteze mai mult în viaţa publică din România şi în politica din România. L-am chemat alături de noi şi aştept răspunsul, pentru că n-a fost nimic regizat, am fost foarte atent la expresia feţei dumnealui atunci când i-am cerut public să ni se alăture. Nu mi-a dat răspunsul până acum, dar nu cred că va sta deoparte, pentru că este un proiect în care cred, pe care vrem să-l facem, un proiect care sper să depăşească graniţele PSD-ului, un proiect care are în vedere România. Vasile Dâncu poate şi sper să accepte să fie mai activ în politică, în PSD. El este un om de o mare valoare, un om care poate da foarte mult societăţii, un om care trebuie să fie valorificat. Vasile Dâncu poate să fie un actor important într-un proiect important. Vasile Dâncu este un om de stânga, profund de stânga. Principalul ajutor pe care îl poate aduce PSD-ului şi stângii româneşti este clarificarea doctrinară. Cred foarte mult în omul ăsta şi sunt bucuros că e prietenul meu.

Nu e uşor să fii preşedintele unui mare partid, dar este o mare responsabilitate dacă vrei să faci ceva. Poţi folosi PSD-ul, dacă nu eşti un om de bună credinţă, în interes personal. Sau poţi să înţelegi că PSD-ul este un partid cu un potenţial uriaş, un partid care a fost şi trebuie să fie motorul dezvoltării şi al progresului social în România. Este un partid care aşteaptă nişte schimbări, un partid care are în profunzimea lui sute de mii de membri corecţi, cinstiţi şi care acolo la locul lor de muncă îşi fac treaba, datoria cu onestitate. Şi este un partid care poate să genereze o schimbare de abordare politică în România.

Vasile Sebastian Dâncu:

Eu nu cred că intelectualii trebuie să fugă de politică, cred că este nevoie în acest moment, când avem o politică total nefuncţională, de cât mai mulţi intelectuali care să ocupe posturi în domeniul deciziei politice, pentru că atunci totul ar merge mai bine. Din păcate, e greu să fie convinşi să „intre” într-o meserie riscantă, într-o profesie damnată în România. Dar fără personalităţi adevărate, născute în alt câmp decât cel politic, noi nu vom putea niciodată să facem o Românie civilizată, o Românie europeană. Altfel, sigur că ne putem plânge tot timpul că nu se face o politică corectă. Eu sunt un intelectual de stânga şi aş vrea ca în România să conteze, în anii care vin, tot ceea ce fac forţele politice. Aş vrea ca stânga şi dreapta să fie reprezentate în noul proiect de construcţie a României. Am intrat în acest proiect numai în ideea că vom putea construi un dialog şi un consens între forţele politice. Vreau să folosesc doar acest rol de mediator, de a-i face pe oamenii din politică să comunice. Vreau să ridic colţul unei perdele de pe fereastră prin care se vede mult mai mult.

Partidul cere, eu văd ce pot să dau. Nu este un lucru obligatoriu să răspund unor cerinţe. Pe de altă parte, eu cred că îmi voi găsi singur un rol în care să fiu de folos. Nu vreau să ocup scaune, pentru că nu după scaune mă duc acolo, nici funcţii politice. Nu mi-a cerut nimeni în acest moment să candidez pentru o funcţie în partid. Bun, mi-a cerut multă lume, dar nu mi-a cerut conducerea partidului, iar mesajul lui Liviu Dragnea nu a fost în legătură cu asta. Mesajul lui Liviu Dragnea a fost legat de un parteneriat cu mine pentru a gândi proiectele viitoare ale României, prin care se angajează guvernele noastre sau echipele noastre. Pe de altă parte este şi un fel de parteneriat pentru Transilvania. Eu am rămas cu un proiect care vizează penetrarea modelului transilvan în toată România. Liviu Dragnea a considerat că partidul poate să adere la un asemenea proiect al unei Românii moderne.

Stilul de viaţă al lui Liviu Dragnea este unul foarte simplu, se aseamănă cu al meu. Doar conjunctura actuală l-a adus în luminile rampei, în rest este un om organizat, i-a plăcut munca modestă, munca asiduă, pentru a coordona, pentru a uni oameni. Este primul preşedinte al PSD-ului care s-a născut la ţară, ca şi mine, ca şi mulţi dintre noi, de aici, a copilărit la ţară, vede altfel omul şi oamenii (da, dar dumneavoastră nu aveţi ceea ce are dânsul la ţară! am insinuat noi). Sigur, poate că-i o diferenţă, dar dincolo de asta am reuşit să comunicăm foarte bine în ultimii ani datorită unei complementarităţi, nu a unei similitudini. El este inginer, are o gândire mult mai precisă, mai pragmatică, mai operativă. Eu, cu ştiinţele mele sociale, cu pasiunile pentru litere şi filozofie, probabil că evoluez într-o altă zonă de spiritualitate şi cred că acest lucru ne-a făcut să fim complementari şi să putem lucra foarte bine împreună, să avem încredere unul în celălalt.

Are o capacitate empatică foarte mare, cum nu găseşti în politică. Cred că asta ne-a apropiat în cea mai mare parte. I-am povestit deseori despre tristeţile oamenilor care lucrează în cultură, despre scriitori, şi a dorit neapărat să-i cunoască, să vorbească personal cu ei. Şi, desigur, să participe la Marşul lecturii.

Băile de mulţime eu cred că sunt o mare ipocrizie. Trebuie ca oamenii care ne conduc să cunoască de jos ceea ce se întâmplă, să înţeleagă munca lor, suferinţele şi nemulţumirile lor. Şi să facă asta cu modestie, fără spectacol. În ce mă priveşte, cred că am o voce care se poate auzi. Eu vorbesc acum în numele intelectualului care sunt, a copilului de ţărani care sunt, a profesorului, sunt sincer şi autentic. Cred că pot să aduc un plus în societate. Nu ştiu ce-aş face şi cum aş vorbi dacă aş fi în altă funcţie, deocamdată mă bucur de cea pe care o am, cea de simplu cetăţean.

Dan Moşoiu