Fata Babei şi Fata Moşneagului

A fost odată ca niciodată…

Articol editat de DSRNetworkAdmin, 9 octombrie 2015, 13:28

Aceste cuvinte te fac să te gândeşti la anii copilăriei, la vremea când visam la frumoşii prinţi şi prinţese şi ne înspăimântam când Făt Frumos se lupta cu Zmeul Zmeilor.

Când spui poveste, gândul îţi zboară prima dată la textul pe care îl vei descoperi citindu-l, dar povestea înseamnă şi imagine şi culoare.

Acest lucru l-am aflat stând de vorba cu Ileana Surducan, ilustratoarea cărţii, „Fata Babei şi Fata Moşneagului”.

Ileana Surducan

Povestea scrisă de Ioan Creangă, în viziunea ta, a îmbrăcat o haină deosebită, ai reuşit să creezi, printr-o tehnică specială, o ilustraţie de carte inedită.

Într-adevăr este o tehnică diferită, în loc să desenez ilustraţiile, am realizat păpuşi din ceramică îmbrăcate cu haine din hârtie. Decorurile sunt şi ele din hârtie şi carton. Am conceput decoruri de teatru, scene pe care le-am fotografiat şi le-am pus în carte folosindu-le ca ilustraţie. Avem de-a face cu un univers tridimensional care poate fi explorat de cititorul ce deschide cartea şi începe să o răsfoiască. E o tehnică deosebită care ia destul de mult timp să o realizezi, dar dă impresia că te întâlneşti cu personajele cărţii.

Ai reuşit să surprinzi pe chipurile personajelor diferite expresii. Cum ai făcut acest lucru?

Păpuşile sunt expresive, deoarece, pe lângă faptul că sunt articulate, aceeaşi păpuşă poate fi pusă în mai multe ipostaze, asta ca să nu trebuiască să fac mai multe figurine pentru întreaga carte. Fiecare păpuşă are mai multe capete. De fapt, acesta a fost trucul meu. În funcţie de expresiile de care aveam nevoie, pur şi simplu înlocuiam capul păpuşii, şi aşa o avem pe fata moşului tristă, veselă, speriată, iar pe fata babei ţâfnoasă, plictisită, rea sau dormind. Depinde de ceea ce impune textul.

Fata babei şi Fata Moşneagului

Fiecare imagine creată de tine urmăreşte îndeaproape textul poveştii.

Mi-ar fi plăcut ca, în momentul în care copilul sau părintele citeşte textul, acesta să fie în stare să vadă toate amănuntele în imagine. În momentul în care priveşte, să spună: … toarce, acesta-i fusul… şi pisica, sau să vadă chiar şi anumite amănunte care nu se regăsesc în text cum ar fi şoricelul care o însoţeşte pe fata moşului în aventurile ei. Să fie un amănunt pe care el să-l caute, să-l găsească şi să-i aducă bucurie. Am încercat să surprind în ilustraţiile cărţii universul vieţii de la ţară un pic stilizat, tocmai pentru a mă apropia de atmosfera transmisă de textul lui Ion Creangă.

Pe lângă figurinele pe care le-ai realizat în ilustrarea acestei cărţi, apar şi tot felul desene. Ce reprezintă acestea?

Asta a fost o problemă, fiindcă în momentul în care ilustrezi o carte nu poţi să te gândeşti numai la ilustraţii, trebuie să te gândeşti şi la felul în care textul se va integra organic în carte, cum se va potrivi el cu ilustraţiile, pe ce pagină îl vei pune. În momentul în care mi-am dat seama că trebuie să am pagini cu ilustraţie lângă pagini cu text, m-am gândit că cel mai bine ar merge un colaj de hârtii pe care să fie desene copilăreşti, imagini ca şi cum ele ar fi făcute de un copil, mai exact chiar de Fata Moşului. În capul meu toate peripeţiile ei sunt însoţite cu desene ale lucrurilor pe care ea le vede. Avem păsările din curte, şoricelul care este prietenul ei, copacii din pădure şi animalele care o sperie, toate acestea apar lângă text ca mici colaje, ca mici desene făcute de ea. M-am gândit că asta poate fi o încurajare şi pentru copiii care desenează. În momentul în care vor vedea într-o carte aceste desene, îşi vor da seama că şi ei pot ajunge să ilustreze cărţi, nu e chiar aşa de greu. Şi desenele lor, cu toată naivitatea şi frumuseţea pe care o au, pot să fie puse într-o carte.

De unde ţi-a venit ideea de a folosi această tehnică specială în ilustrarea cărţii?

Eu am absolvit ceramica la universitate. Din liceu am făcut ceramică şi acesta este un mediu care mie mi-a fost foarte drag… tot ceea ce înseamnă modelaj, figurină, tridimensional. Mult timp m-am gândit ce bine ar fi să pot să îmbin pasiunea pentru ceramică cu pasiunea pentru desen şi mai ales să folosesc ceramica pentru ilustrarea unei cărţi. Pe lângă asta, de când am fost mică, mi-au rămas în amintire nişte cărţi ilustrate pe care le-am văzut. Erau ilustraţii cu figurine făcute din hârtie îndoite şi lipite. Atât de tare m-a fascinat a treia dimensiune care se vedea în acele poze, încât mi-am zis că ar fi excepţional dacă aş reuşi să fac un univers în care poţi să păşeşti. Am început să fac tot felul de încercări, să modelez păpuşile, să iau matriţe, să presez în negativ, să încerc să văd cum ar trebui să fac articulaţiile ca acestea să funcţioneze. După un an de zile de încercări, remodelare şi returnare am găsit soluţia şi am început să fac toate personajele, toate decorurile, iar lucrurile au început să se lege.

Moşneagul

Ce se va întâmpla cu aceste figurine ? Vor rămâne doar personajele acestei cărţi sau îşi vor găsi loc şi în alte activităţi?

Deocamdată e foarte comic, acum stau la mine pe masă în atelier aşa înşirate, Fata Moşului şi Fata Babei mă privesc şi zic : …” o lună de zile ne-ai făcut poze şi ne-ai pus în decoruri, ce vrei să faci acum cu noi?” Adevărul e că ar fi păcat să le las să stea ascunse în atelier, m-am gândit să le expun odată cu lansarea cărţii, să fac un fel de diorame, mici vitrine în care să expun toate personajele şi să folosesc decorurile care apar în carte, astfel cred că ar fi valorificate şi aş putea să le prezint în toată splendoarea lor.

Fata Moşneagului

Este importantă ilustraţia unei cărţi?

Pentru mine este importantă, mai ales dacă vorbim despre o carte pentru copii. Pe lângă faptul că îi ajută să-şi imagineze un univers aparte, le îmbogăţeşte imaginaţia fiindcă le prezintă lucrurile aşa cum ei poate nu le-ar fi gândit niciodată. Ne putem folosi de ilustraţie pentru a transmite mesaje care uneori sunt ascunse în text sau chiar trec dincolo de text. De exemplu, unul din mesajele care m-am gândit eu să-l transmit cu această carte este legat de Fata Moşului şi Fata Babei. Începutul poveştii descrie caracterele acestor două personaje, una era urâtă şi țâfnoasă, cealaltă frumoasă, bună şi harnică. Aceste două păpuşi provin din aceeaşi matriţă. Între cele două personaje nu există nici o diferenţă, eu le-am făcut cu acelaşi negativ, este aceeaşi păpuşă.

Ce-o face totuşi pe una bună şi pe cealaltă rea?

Nu este vorba de aspectul fizic, e vorba de expresia feţei care e o reflecţie a ceea ce este în interior, aşa că frumuseţea sau urâţenia, bunătatea sau răutate, asta-i ceva care provine din interior. Acesta a fost mesajul pe care am încercat să-l transmit.

Duminică, 11 octombrie, de la ora 12.00, în cadrul Târgului Internaţional de Carte Transilvania, va fi prezentată întreaga colecţie „Pasărea Măiastră” de la editura Vellant şi va fi lansată noua carte a colecţiei „ Fata Babei şi Fata Moşneagului”.

Rodica Tulbure

Radio Cluj se poate asculta și online, AICI.