Eveniment de suflet la conac – Picnicul copilului adoptat
Au vârste, preocupări şi preferinţe diferite, nu seamănă între ei şi nici măcar nu locuiesc în aceleaşi comunităţi.
Articol editat de , 11 octombrie 2015, 08:24 / actualizat: 12 octombrie 2015, 9:13
Cu toate acestea, dincolo de energia şi veselia specifice copilăriei, ei au un numitor comun: au fost adoptaţi.
Sâmbătă, împreună cu cei cărora le spun mamă şi tată, au venit la conacul Degenfeld din comuna Hodod, acolo unde, din dorinţa de-ai ajuta pe părinţii adoptivi să găsească răspunsuri la întrebări şi frământări comune, conducerea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Satu Mare, a organizat Picnicul copilului adoptat.
Este o metodă de-aşi împărtăş experienţele lor de părinţi adoptivi, problemele întâmpinate în dezvăluirea către copii a secretului adopţiei, modul cum se descurcă şi interacţionează cu copiii. Fiecare familie va veni cu coşuleţul de picnic, iar în jurul mesei comune vor avea ocazia să se cunoască unii pe alţii (Mariana Dragoş, director DGASPC Satu Mare).
Pe lângă copii şi coşuleţul de picnic, fiecare din cele 26 de familii care au participat la eveniment, au venit cu poveştile proprii de viaţă, emoţionante şi delicate. Alexandra şi Cosmin Rusu sunt din Sătmărel, iar în urmă cu doi ani l-au adoptat pe Ştefan.
Ştefan a fost primul copil pe care l-am văzut şi imediat am decis să-l adoptăm. Nu ne-au interesat prea multe detalii, deoarece îl doream în familia noastră. (Alexandra Rusu).
Din localitatea Iegherişte de lângă Tăşnad, Zoia şi Ovidiu Haţeganu au venit împreună cu fetiţele lor: – Casandra, deja adoptată, şi Cristina, ale cărei formalităţi încă nu au fost terminate.
Când am ales-o pe Casandra nu am făcut o alegere. A fost primul copil pe care l-am văzut şi ne-am spus că e fetiţa noastră. Ea ştie că mai are o mamă, pe care noi o respectăm pentru că aşa se cuvine, la fel cum ştie că este un copil pe care l-am adus în familia noastră, iar noi suntem părinţii ei adoptivi. (Zoia Haţeganu).
Andreea Sofia din Satu Mare a fost adoptată de familia Havrincea când avea 4 ani. Acum are 8, şi cu candoarea specifică vârstei, crede că toţi copiii sunt adoptaţi.
Mă numesc Andreea Sofia Havrincea şi ştiu că sunt o fetiţă adoptată. Nu consider că este vreo diferenţă între mine şi ceilalţi copii, eu cred că toţi copiii sunt adoptaţi.
Reglementată de o lege care abia de curând a fost simplificată, în România adopţia rămâne un subiect delicat. Prezentă la evenimentul de la Hodod, profesoara Ana Muntean de la Universitatea din Timişoara, consideră că autorităţile se implică prea puţin în sprijinirea celor care trebuie să aplice legea.
Adopţia a rămas în România un subiect delicat, de care lumea se apropie cu teamă. Iar acest context spiritual general îi influenţează inclusiv pe cei care lucrează în domeniu, prea puţin sprijiniţi de autorităţi (profesor universitar Ana Muntean, Universitatea Timişoara).
Evenimentul de la conacul Degenfeld din Hodod a fost special, iar ceea ce am văzut scris pe un panou de întâmpinare a invitaţilor mi-a rămas în memorie: Nu te-ai născut din carnea mea, şi totuşi, în mod miraculos, eşti al meu. Nu uita nici măcar pentru o clipă că nu te-ai zămislit sub inima mea, ci din ea.
Stela Tudor