Cătălin Condurache, “americanul” din muzica folk românească
S-a format la şcoala de folk americană, ascultând şi învăţând piesele de pe mai multe discuri ale anilor ’70, ale unor cântăreţi celebri. A uimit publicul prin stilul său odată ce a fost primit ca membru în Cenaclul Flacăra, dar nu s-a integrat acolo şi nici în mişcarea folk de la noi, probând un individualism exacerbat. Cântecele sale sânt antrenante, tehnice, spectaculoase, mai ales de când face duo cu Sandy Deac. Este Cătălin Condurache şi spune că a avut o relaţie dificilă cu Adrian Păunescu şi că se simte fericit în Cluj.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 22 octombrie 2015, 10:25
Cătălin Condurache a debutat la Cenaclul Flacăra pe când încă era elev la un liceu din Baia-Mare. Rememorează cu plăcere acele momente:
Practic, eu am pornit în muzica folk cu Puiu Ivaniţchi, el a fost şcoala mea generală, liceul şi probabil şi facultatea, pentru că îl cunosc de pe când aveam şapte ani. Şi cred că ne-am potrivit şi ca stil, cumva, pentru că şi Puiu este cu influenţe, hai să zic aşa, din muzica folk americană. Dar, cine m-a dus foarte serios spre acea muzică a fost un profesor de fizică de la liceul de construcţii din Baia Mare, profesorul Nicu Veiss, care mi-a dat în clasa a zecea trei discuri: unul al lui Bob Dylan, al doilea al lui Donovan, Catch the wind, aşa se cheamă discul şi Simon & Garfunkel Bridge over troubled water. Şi mi-a mai dat o carte, textele de până în 1976 sau 1977 ale lui Bob Dylan, mă rog, cu partiturile, acordurile. Şi vreau să-ţi spun că asta a fost iarăşi o şcoală, pentru că , de exemplu Catch the wind pot să-ţi cânt albumul tot, chiar şi astăzi. Şi de acolo vin chestiile mai inventive la chitară, pentru că am învăţat să cânt cam cum cântă ăia la chitară. (Cătălin Condurache)
Stilul său de a cânta pe chitară şi de a compune i-a atras atenţia în mod deosebit lui Adrian Păunescu, care îl vedea ca pe un viitor mare nume al cenaclului.
Bossul (Adrian Paunescu, n.n.) mi-a spus: Cătăline, să ştii că mie îmi place foarte tare cum cânţi! Dar aş vrea să schimbăm puţin şi să mergem spre profilul cântăreţului mofluz. Îmi plac figurile alea ale tale, cu Dylan şi vreau să-ţi spun că mă lăsa să cânt Bob Dylan şi nu doar o dată…
Şi a urmat o poveste foarte complicată, atât cu Adrian Păunescu cât, mai ales, cu unii dintre membrii Cenaclului Flacăra, pe care Cătălin va avea timp berechet s-o povestească în călătoria de joi seară a Diligenţei de Bizanţ. Şi vă asigur că povestea va face toţi banii, cum se spune! El ne va mai povesti de ce a cântat în reprize, ceea ce l-a făcut uitat pentru public o bună bucată de vreme şi ce face acum să revină în prim-planul muzicii folk româneşti. Locuieşte la Cluj şi spune că este fericit aici:
Sunt foarte, foarte fericit! Sigur că dacă nu eşti în Bucureşti, nu poţi face parte din găştile alea, care te duc să cânţi. Şi eu am înţeles lucrul ăsta foarte tare şi am zis că îmi urmez damblaua asta cu muzica aici. Şi într-adevăr, am făcut înregistrări la Radio Cluj în 1977, după care am mai făcut înregistrări tot la Radio Cluj cu trupa de percuţie de la Conservatorul Gheorghe Dima, după care am făcut albumul Generaţia ta cu Sandy, în ’98; în 2000 am făcut albumul Fuziuni cu Shabah, album pe care nu pot să-l scot în public, pentru că nu pot să fac concerte, că băieţii din Shabah sânt împrăştiaţi în toate părţile. Dar, proiectul există. Toate aceste reveniri au fost de scurtă durată. Dar acuma, de vreo trei ani am început din nou şi foarte temeinic, cu Sandy Deac, avem un proiect împreună, Golden Folks. Numele l-a găsit Sandy. (Cătălin Condurache)
Ei, prieteni, până să aveţi ocazia unui concert Cătă & Sandy, la Cluj sau oriunde în ţară, vă aştept joi seară la ora 22.00 la taifasul de la Diligenţa de Bizanţ, împreună cu Cătălin Condurache. Vom face împreună călătoria daca ne ascultaţi on air sau online, pe www.radiocluj.ro. Puneţi-vă ceasul să vă anunţe înainte!
Florin Săsărman
Ascultă Radio Cluj online AICI:
