Marcel Iancu – artistul dornic să provoace schimbarea
Încaă din anii liceului, Marcel Iancu participa impreuna cu Tristan Tzara și Ion Vinea la realizarea revistei “Simbol” în anul 1912. Cinci ani mai târziu era absolvent al Academiei de Arhitectură din Zurich, oraș în care, împreună cu Tristan Tzara, pusese la cale dadaismul la celebrul Cabaret “Voltaire”.
Articol editat de DSRNetworkAdmin, 23 octombrie 2015, 09:54
Facuse măști, afișe, ilustrații și eseuri despre avangardă. Fusese un june artist european dornic să vadă sensul artei schimbat și să fie el cel care să provoace schimbarea. Anterior luase la București lecții de desen cu pictorul Iosif Iser și aici i-a folosit mult experiența de grafician căpătată la revista “Simbol”.
În 1919 era deja la Basel și fonda grupul “Artiștii radicali”, împreună cu Hans Arp și Alberto Giacometti, respingând individualismul în artă și optând pentru misiunea socială a acesteia.
În 1920-1922, participa direct la facerea modernității, la Paris, însă nu a fost de acord să anexeze dadaismul la suprarealism.
După revenirea în România, este un avangardist neobosit al grupului de la “Contimporanul”, condus de poetul Ion Vinea.
Iancu devine arhitect al modernității urbanistice și crede sincer că arhitectura se va reapropia de pictură datorită artei moderne. În 15 ani proiectează peste 40 de clădiri, mai ales locuințe, consacrându-se ca arhitect, după ce devenise un pictor recunoscut.
Stăpânește “Biroul de Studii Moderne” împreună cu fratele său și, din această poziție, proiectează primele case moderne ale Bucureștiului, influențat de cubism și constructivism.
Ridică vile moderne cu arhitectură funcționalistă, renunță la simetrie și ornamente, aduce fațada simplă și acoperișul-terasă, acoperișul în pantă și fereastra-hublou. Vila Fuchs din strada Negustori, construită pentru un mare negustor de vinuri, este prima imagine (în 1927) a orașului visat de Marcel Iancu.
Articolul integral, AICI.
Radio România Regional vă prezintă proiectul “Eu aleg România – 100 de români pentru istoria lumii”. 100 de personalități din cultură sau știință, care au marcat dezvoltarea lumii prin realizările lor. 100 de români care, prin creativitate, muncă și curaj, au adus România între țările care au îmbogățit cunoașterea universală.
