Emeric Imre, “nebun de alb” pe o tablă multicoloră
Clujeanul Emeric Imre este, probabil, cel mai cunoscut dintre folkiştii afirmaţi în România dupa revoluţie.
Articol editat de cristina.rusu, 29 octombrie 2015, 09:47
Unele dintre cântecele sale, cum este “Nebun de alb” au ajuns să fie foarte cunoscute publicului larg, în special celui tânăr. A vădit o foarte bună înţelegere a versurilor lui Adrian Păunescu, pe care a compus multe cântece, dar nu a ezitat să-şi scrie propriile texte atunci când avea nevoie. Este exigent, generos, extrem de mobil şi deschis prieteniilor.
Emeric Imre a fost predestinat folkului şi drumurilor lungi, încă din primii ani de viaţă! Şi aceasta pentru că tatăl său i-a pus o chitară în braţe pe când Imi avea doar trei ani, l-a cocoţat pe şaua unei motociclete Jawa şi l-a pus să privească în depărtare.
Imaginea a fost imortalizată de obiectivul alb-negru şi a ajuns departe, până la noi.
Stăteam pe motocicleta tatălui meu, o Jawa roşie, care mi se părea imensă. Aveam trei ani pe atunci şi ţineam în mâini o chităruţă verde şi zdrăngăneam la ea. Tata cânta superb şi mi-aduc aminte de anii aceia, cu muzica lui Elvis şi aşa mai departe. După care am intrat la şcoala de muzică din Cluj, de pe strada Horea şi am făcut vioara până în clasa a şasea. De atunci începe apropierea mea de muzică.
El şi-a urmat predestinarea, dar drumul său nu a fost mereu uşor. Poate că nu a fost uşor nicicând, dar cu adevărat greu trebuie să-i fi fost în tinereţe când, abia debutat la Cenaclul Flacăra, a fost luat în armată, iar la eliberare a găsit cenaclul… desfiinţat.
Ce şansă uriaţă de afirmare pierduse! Dar viaţa îţi dă mereu alte şi alte şanse, dacă crezi în şansa ta. După atâţia ani, Emeric Imre povestește cu zâmbetul pe buze întâmplarea cu Cenaclul Flacăra.
În 22 septembrie ’84 am debutat la Flacăra cu Să-mi daţi un semn prin telegraf, care este şi pe cel mai nou album al meu, de iarnă şi, după două sau trei zile a trebuit să mă prezint la Timişoara, la unitatea militară unde am fost repartizat, că am început armata. Pe când m-am întors, în ’86, cenaclul era desfiinţat!
Daca folkiştii din primele decenii ale fenomenului căutau, cu predilecţie, să cânte versurile marii poezii, acum cântecele tinerilor sunt axate pe micile întâmplări din viaţa de zi cu zi.
Un tânăr care se desparte de iubită, sau invers, sigur va savura un cântec frumos, de dragoste, mai repede decât un alt gen de muzică.
Folkul se va întoarce la izvoare şi va redescoperi muzica de atitudine, crede Emeric Imre, care l-a preţuit foarte mult pe Nicu Vladimir.
Ceea ce se întâmplă acum în lume se va regăsi şi în cântecele tinerilor folkişti, spune el.
Joi, 29 octombrie, la Diligenţa de Bizanț vom avea mai mult timp să tăifăsuim cu Emeric Imre şi să-i ascultăm cântecele.
Playlistul nostru va conţine şi alte cântece, aşa că nu se poate să lipsiţi de la întâlnirea cu muzica folk, de la ora 22.00. Vom fi on air sau online, pe www.radiocluj.ro.
Florin Săsărman
Foto: emilia.nicolae
Radio Cluj se poate asculta și online, AICI.
