Psihologia dezastrelor
Articol editat de DSRNetworkAdmin, 2 noiembrie 2015, 19:02 / actualizat: 2 noiembrie 2015, 20:28
Articol editat de DSRNetworkAdmin, 2 noiembrie 2015, 19:02 / actualizat: 2 noiembrie 2015, 20:28
Interviu cu psihologul Daniel David.
– Abordarea psihologică diferă în funcţie de numărul victimelor unui accident?
Fireşte. Când sunt puţine victime, iar evenimentul nu are un impact social prea mare, sigur că acţiunea se orientează către victimă şi aparţinătorii ei. Dacă sunt mai multe victime, evenimentul are deja impact social, iar psihologul va ţine seama de asta. Trebuie transmis un anumit gen de mesaje în presă, este necesar ca în şcoli să fie discutate aceste lucruri, pentru a preveni înţelegerea greşită de către copii a realităţii şi traumatizarea lor. Tehnicile folosite de psihologi în relaţia directă cu oamenii sunt cam aceleaşi.
– Pentru cei care au scăpat cu viaţă dar sunt marcaţi de eveniment ce se poate face?
În primul rând trebuie făcută evaluarea psihologică a tuturor celor implicaţi, pentru că reacţiile oamenilor diferă. Majoritatea reacţionează cu ceea ce numim „emoţii funcţionale şi negative”. Pot fi trişti dar nu deprimaţi, sau îngrijoraţi dar nu panicaţi, frustraţi dar nu agresivi. Pot avea regrete puternice dar nu sunt copleşiţi de sentimente de vinovăţie. Aşa reacţionează un om sănătos psihic la o situaţie stresantă, iar în aceste cazuri terapia psihologică nu este recomandată.
Trebuie aplicată doar o supraveghere calificată, pentru a depista eventuale creşteri ale nivelului emoţiilor. Există şi oameni care reacţionează din start psihopatologic. In cazul acestora, intrervenţia este aplicată imediat. Există şi o categorie de oameni care nu reacţionează în nici un fel, dar şi aceştia trebuie supravegheaţi. Eu recomand ca toţi cei care se simt afectaţi emoţional, chiar şi cei care au aflat indirect de eveniment, să-şi facă evaluarea.
Personalul serviciilor de intervenţie directă în caz de dezastre, cum ar fi medicii, cei de la ISU, poliţiştii, trebuie obligatoriu să fie evaluaţi psihologic, deoarece contactul direct cu ororile produse de acel eveniment îi afectează cu certitudine.
– Ce atitudine ar trebui să adopte autorităţile din punct de vedere al comunicării cu publicul? Să ţină secrete informaţiile ori să le prezinte integral?
Adevărul trebuie spus direct, dar punctând ceea ce e de făcut, nu insistând asupra grozăviilor. In cazul de faţă, mass media s-au comportat exemplar. Cei din domeniul medical, de asemenea, au avut o atitudine excelentă. Mass media, în special, au datoria să nu permită uitarea celor petrecute şi să urmărească aplicarea măsurilor anunţate „la cald”. Comunicarea informaţiilor prompt şi complet este benefică din punct de vedere psihologic, deoarece le dă cetăţenilor senzaţia de stabilitate, predictibilitate şi siguranţă.
Dan Horea