Prima pagină » Reportaje » Jocul fecioresc din Ardeal inclus oficial în patrimoniul UNESCO

Jocul fecioresc din Ardeal inclus oficial în patrimoniul UNESCO

Printre atâtea veşti triste, e şi una bună, chiar frumoasă, dar care a trecut aproape nebăgată în seamă: România se poate mândri cu încă un element al tradiţiilor sale ca făcând parte din patrimoniul cultural planetar, care, începând de săptămâna trecută a intrat cu acte legale în patrimoniul UNESCO. Este vorba despre jocul fecioresc din Ardeal, care este considerat perla dansurilor tradiţionale româneşti, datorită complexităţii sale.

Articol editat de Carmen Sas, 14 noiembrie 2015, 06:00 / actualizat: 14 noiembrie 2015, 9:15

Cei care au reuşit să facă asta sunt în principal membri ai Academiei Române, dar nu numai, coordonaţi de către cercetătorul ştiinţific Zamfir Dejeu, membru în Comisia Naţională de Salvare a Patrimoniului Cultural Naţional Imaterial:

Zamfir Dejeu: Jocul fecioresc din România este unic, pentru că românii au 9 tipuri de jocuri fecioreşti, de la fecioreştii de sărit, fecioreştii de bâtă, vă e cunoscut haidăul probabil, ne mai vorbind de căluşer, de romană şi-apoi câteva tipuri de fecioreşte rar, fecioreşte mixt, bărbuncul, ardeleana fecioreşte din Bihor şi sorocul bănăţean. Sub denumirea de „Joc fecioresc din România”, toate aceste tipuri de jocuri au intrat in patrimoniul UNESCO. Eu am făcut un film de 9 minute şi 59 de secunde, la care m-a ajutat şi colegul meu, Liviu Pop, de la Arhiva de Folclor a Academiei Române şi bineînţeles au venit cu sugestii toţi colegii de la Comisia Naţională de Salvgardare a Patrimoniului Cultural Naţional Imaterial.

Rep.: Această propunere, trimisă comisiei UNESCO, trebuie susţinută şi de societatea civilă?

Zamfir Dejeu: Sigur că da! Avem chiar şi un consimţământ din partea comunităţilor în care încă se mai joacă fecioreşte şi sunt 34 de comunităţi, unde intră sate, oraşe chiar, pentru că şi la oraş se joacă feciorescul.

Rep.: Care este beneficiul unui asemenea demers?

Zamfir Dejeu: UNESCO monitorizează acest joc, în cazul nostru la nivel naţional şi te miri unde ar putea să fie un membru al comisiei, care să vadă sau să nu vadă acest joc fecioresc. În primul rând sunt avantaje de ordin moral-spiritual dar pot exista şi avantaje materiale, să zicem aşa, în cazul în care un ansamblu din ţară participă la un festival, poate să beneficieze de un premiu fără probleme.

Rep.: Acest lucru nu ar putea fi benefic şi în cazul în care altă comunitate ar putea pretinde că îi aparţine acest joc?

Zamfir Dejeu: Dacă aţi deschis discuţia, vă spun: Academia din Budapesta a făcut memoriu la UNESCO şi am primit o hârtie de la comisie, prin care dânşii ne propuneau să nu îl numim “Jocul fecioresc din România”, ci numai “Jocul fecioresc”. Bineînţeles că nu am acceptat şi am motivat acest lucru dovedind că noi, românii, avem în sânge acest joc, pe când ungurii îl învaţă la „tanchaz”, în cazul nostru la Bonţida, la Răscruci, Sâncraiu, şi aşa mai departe. Eu am fost în cercetare în Ungaria şi, dacă mergi acolo, vezi că ungurii din Ungaria să joace aşa ceva nu ştiu. Dar în materialul nostru documentar sunt şi unguri, în Mera, de exemplu, joacă feciorescul şi românii şi ungurii şi chiar şi ţiganii în Soporu de Câmpie, dar în alt stil, în stilul lor. Din punct de vedere ştiinţific asta a stat în picioare ca argument, pentru că în film, pentru a se putea observa diferenţele, am introdus feciorescul jucat de români, dar şi pe cel jucat de unguri şi de ţigani. Dar vreau să vă mai spun ceva: luni am fost la Bucureşti, unde a avut loc gala „Tezaur Uman Viu”. Luni, chiar preşedintele ţării le-a dat acestor artişti ţărani Medalia Culturală clasa a III-a, le-a mai dat şi un plic, şi să ştiţi că am fost foarte mândru când i-am văzut pe ţăranii noştri în sala preşedintelui, aceea pe care o vedeţi la televizor. Într-o parte erau ţăranii noştri, în cealaltă eram noi comisia şi alţii, iar preşedintele a dat mâna cu toată lumea.