Cum e turcul și pistolul
Expresia „cum e turcul şi pistolul” se foloseşte exclusiv pentru a sublinia nişte defecte comune.
Articol editat de cristina.rusu, 24 noiembrie 2015, 13:01
Tatăl beţiv, fiul carmolist, mama damă de companie, fiica traseistă, tatăl securist, fiul om de afaceri, tatăl în Top 300, fiul beizadea, cam pe linia asta.
Nu veţi spune, însă, „cum e turcul şi pistolul” pentru a lăuda calităţile cuiva. De unde-o fi provenind expresia?
Turcii au fost o prezenţă constantă în ţările române, deşi nedorită şi distrugătoare.
Preţ de 500 de ani, turcii au jefuit şi devastat Europa de Est fără nici o jenă, sub faldurile steagului verde al profetului Mohamed.
Au cărat la ei acasă produse, bani şi copii români, lăsând în loc proaste năravuri, başca o serie de cuvinte pe care am fi preferat să nu le avem, în special bacşiş sau haraci.
Sunt şi unele plăcute, dar ele ţin de bucătărie, nu de societate: baclava, halva, sarailie, rahat, sarma.
În armata turcească existau nişte trupe de elită, ienicerii, care după apariţia armelor de foc portabile au devenit specialişti în mânuirea acestora.
Archebuza, muscheta şi pistolul au ajuns în dotarea ienicerilor. Evident, pistolul şi hangerul (un pumnal curbat) erau permanent la îndemâna lui efendi.
Abuzurile ocupanţilor cu turban se manifestau atât la nivel de stat cât şi în jos, până la grup sau individ.
Şi cum se putea impune mai bine ienicerul în faţa victimelor decât prin ameninţarea cu pistolul? Arma, în sine, nu poate fi acuzată. Ea ucide sau nu în funcţie de omul care-o mânuieşte.
Când pistolul se afla în mâinile unui un om cinstit şi cu obraz, nimeni nu avea de suferit în afara infractorilor violenţi.
Când, însă, era mânuit de un turc aflat în căutare de bani şi femei, pistolul devenea nu doar mortal, ci şi imoral.
Arma se comporta la fel ca stăpânul ei. Sau, în cazul nostru, cum e turcul şi pistolul. Precum tatăl e şi fiul. Precum stăpânul şi sluga. Precum poporul şi conducătorii.
Dan Horea
Radio Cluj se poate asculta și online, AICI.
