Micul prinţ sau despre neajunsul de a fi adult

Copii şi adulţi deopotrivă, începînd din acest weekend mergem la cinema să vedem prima adaptare animată a celebrei poveşti a lui Antoine de Saint-Exupery, Micul Prinţ.

Articol editat de cristina.rusu, 6 decembrie 2015, 06:00 / actualizat: 6 decembrie 2015, 11:29

Este considerat drept unul dintre cele mai scumpe filme franţuzesti de animație realizate vreodată, a beneficiat de un buget de optzeci de milioane de dolari.

Pelicula este perfect adaptată zilelor noastre, dar aduce în acelaşi timp un omagiu clasicului „Le Petit Prince”, scris în 1942, şi vândut în peste 145 de milioane de exemplare în toată lumea.

Regizorul şi producătorul Mark Osborne, care a mai făcut şi „Kung Fu Panda”, o animaţie nominalizată la premiul Oscar, a ales să ne spună de fapt o poveste în poveste.

Avem mai întâi un personaj fără nume, o fetiţă, care trăieşte sub teroarea mamei sale obsedată ca fiica ei să deprindă cele mai bune obiceiuri, să fie la cea mai bună şcoală şi să fie cel mai bine pregătită în orice situaţie.

Îi organizează viaţa în cele mai mici detalii, bietul copil are o tablă pe care mută de zor magneţii, fiecare reprezentînd câte o activitate obligatorie. Are şi un ceas cu alarmă ce o avertizează că e vremea pentru studiu, pentru sport, pentru mâncat, pentru mers la şcoală, pentru somn…

Nu este aşadar loc de imprevizibil sau abatere de la reguli în toată organizarea strictă a mamei, care vrea să îşi transforme copilul după chipul şi asemănarea ei: vrea să o facă un adult responsabil.

Iar acum vine a doua poveste. Cum neprevăzutul are doza lui de farmec, apare un personaj din vecini care răstoarnă lucrurile ce păreau atât de bine stabilite.

Este Aviatorul, un bătrân destul de excentric, cu care fetiţa se împrieteneşte şi care îi dezvăluie aventura Micului Prinţ. Facem un stop cadru pe momentul în care mama spune intransigentă: „un prieten? Ok, dacă te ţii de studiu şi îţi urmezi planul de viaţă, îl putem strecura în program şi pe prietenul tău: la vară, în zilele de joi, între ora 13 şi 13.30!”

Însă ispita de a pătrunde în lumea Micului Prinţ învinge până la urmă şi fetiţa încalcă regulile. Va pleca în căutarea lui şi îl va găsi.

Numai că din povestea clasică, a lui Antoine de Saint-Exupery, iar plonjăm în prezentul dominat de reguli absurde. Căci dacă pentru adulţi, lumea copiilor e ciudată, şi reciproca este valabilă.

„Le petit prince” este de fapt „Domnul Prince”, un adult plictisitor, care lucrează ca un sclav, angajat la mentenanţă şi curăţenie, într-o firmă condusă de un afacerist malefic. A uitat de toate aventurile lui, de oaia desenată de Aviator, de planeta lui ameninţată de baobabi şi mai cu seamă de trandafirul pe care l-a abandonat în deşert. Va reuşi oare fetiţa să îl facă să îşi amintească?

O să aflaţi dacă mergeţi să vedeţi această poveste adaptată încântător pentru marele ecran. Şi vă garantez că o să vă surprindeţi emoţia cu care asistaţi la confruntarea dintre inocenţa copilăriei şi deziluziile vârstei adulte.

Eu mi-am dorit să mă întorc pe tărâmul magic al asteroidului B 612 şi să accept că da, am crescut, dar important este să nu uiţi să rămâi copil. Măcar în suflet.

Le petit prince are o distribuţie remarcabilă. Vocile care au dat viaţă personajelor sunt, printre alţii: Jeff Bridges (Aviatorul), Marion Cotillard (Roza), James Franco (Vulpea), Benicio Del Toro (Şarpele). Micul Prinţ este chiar Riley Osborne, fiul regizorului Mark Osborne.

Mai este de remarcat faptul că cele două poveşti se suprapun magistral şi din punct de vedere tehnic: animaţia computerizată, celebră pentru studiourile Pixar, este utilizată pentru a ilustra povestea fetiţei. În schimb, universul Micului Prinţ este redat prin animaţie tradiţională, 2 D, şi reproduce fidel grafica folosită în desenele originale în acuarelă, realizate iniţial de însuşi Antoine de Saint-Exupery.

Micul prinț

Anca Mureșan Bota

Radio Cluj se poate asculta și online, AICI.