Corupţia, adevărat cancer pentru societate
Corupţia este un veritabil cancer pentru orice societate, fiindcă împiedică funcţionarea ei normală, în folosul cetăţenilor. Prin corupţie, sume imense de bani ajung necuvenit în buzunare private, iar servicii publice importante, unele chiar vitale, sunt prestate la un nivel calitativ inferior.
Articol editat de , 10 decembrie 2015, 06:00
În România, tonul corupţiei l-a dat, dintotdeauna, clasa politică, lucru firesc de vreme ce decizia de cheltuire a banului public le aparţine politicienilor ajunşi în funcţii administrative.
Nu trebuie uitată „contribuţia” esenţială în actul de corupţie a oamenilor de afaceri, care beneficiază de „prestaţia” ilegală a decidenţilor politico-administrativi şpăguiţi.
Lista corupţilor de nivel înalt, condamnaţi în instanţe, este lungă.
Dacă i-am adăuga lista politicienilor de vârf condamnaţi pentru alte infracţiuni, tot din categoria aducătoare de venituri ilegale, ne-ar lua o jumătate de oră doar să le citim pe toate, de aceea ne limităm la corupţie.
Cazul cel mai notoriu este al fostului premier Adrian Năstase, care a executat deja două pedepse cu închisoarea.
Condamnări definitive cu închisoarea au primit ex-miniştrii Ioan Avram Mureşan, Decebal Traian Remeş, Zsolt Nagy, Codruţ Sereş, Relu Fenechiu, Sorin Pantiş, Monica Iacob Ridzi. Să-i adăugăm pe senatorii Nicolae Mischie, Cătălin Voicu, George Copos, Dan Voiculescu, Sorin Roşca-Stănescu, Tudor Chiuariu, Iosif Secăşan şi pe deputaţii Gabriel Bivolaru, Dorin Lazăr Maior, Viorel Ghorghe, Dănuţ Sulea, Emilian Cutean, Mihail Sireţeanu, Nati Meir, Dan Ilie Morega, Dragoş Iftime, Ion Dumitru, Sorin Pandele, Virgil Pop (de la Turda), Verginel Cireadă, George Becali, George Coman, Gheorghe Neţoiu, Hubert Thuma, Mircia Muntean, Nicolae Vasilescu.
La categoria primari condamnaţi definitiv îi avem pe Cristian Anghel din Baia Mare, Sorin Apostu din Cluj, Antonie Solomon din Craiova sau Mircia Muntean din Deva.
Repet, aceştia sunt foşti demnitari condamnaţi definitiv pentru fapte de corupţie.
Dacă-i punem la socoteală şi pe cei ale căror condamnări nu sunt definitive, lista se dublează, iar dacă-i adăugăm şi pe cei anchetaţi, lista se triplează. Ultimul caz răsunător de la categoria anchetaţi pentru corupţie este Ioan Oltean, fost big boss în Bistriţa.
Ce înseamnă toate astea? Că foarte mulţi oameni politici români, odată ajunşi în poziţii de putere şi decizie, le folosesc în interes propriu, cu deosebire pentru îmbogăţire rapidă şi ilegală.
Interesant este şi derapajul psihologic care apare la aceşti indivizi. După un timp petrecut în cercurile bogate şi puternice, ajung să se creadă intangibili, mult deasupra legii şi a muritorilor de rând. Şefa DNA chiar se mira într-un interviu că, deşi ofensiva procurorilor anticorupţie este publică şi are deja vechime, foarte mulţi decidenţi publici continuă să ia mită.
Fostul primar al Clujului, Sorin Apostu, credea că poate păcăli eventualele interceptări folosind o sumedenie de cartele preplătite pentru convorbirile telefonice „riscante”, iar întâlnirile faţă-n faţă cu şpăguitorii le avea în locuri dosnice. Toţi corupţii foloseau un limbaj codificat, pentru ca, în caz că sunt interceptaţi, să nu poată fi acuzaţi. Din fericire, nici procurorii nu sunt naivi, aşa că majoritatea acestor aventuri interlope s-au terminat cu condamnări penale. Cel mai ciudat este cazul fostului preşedinte al CJ Cluj, Horia Uioreanu, care nu doar că ţinea o evidenţă a sumelor primite şi date ca şpagă, dar şi-a continuat activităţile ilegale chiar şi după arestarea şi eliberarea ciudată a asistentului său personal, şi, mai ales, după ce fusese avertizat, inclusiv pe căi oculte, că este vânat de DNA.
Fireşte că ne dorim eliminarea corupţiei din societate. Problema este că scăpăm din vedere două aspecte esenţiale.
Unu, că nu există doar mare corupţie, ci şi corupţie mică, iar ca să scapi de cea mare e musai s-o lichidezi mai întâi pe cea mică. Să dispară şpaga dată poliţistului ca să nu-ţi ia permisul, sau cea dată medicului ca să-ţi dea concediu medical nemeritat sau cea dată funcţionarului ca să-ţi rezolve cererea peste rând şamd.
Doi, că nu există corupţi fără corupători, iar o campanie de pedepsire a celor care iau fără a-i scoate din circulaţie şi pe cei care dau şpagă este mai periculoasă decât corupţia însăşi.
Coruptul şi corupătorul sunt parte a aceleiaşi infracţiuni, indiferent de suma aflată în joc, de cetăţenia sau de forţa financiară a corupătorului.
Dan Horea
Ascultă Radio Cluj online AICI:
