Se spune că orice om are un talent. Dar pentru a ajunge sus nu e suficient acest lucru. Trebuie muncă, antrenament, voință, dar mai mult decât toate acestea, trebuie ca cineva să-ți descopere talentul, să ți -l cultive, să te ajute să te ridici atunci când vrei să renunți, să te facă să o iei de la capăt… Să știi că atunci când ajungi la finiș ai cui să-i zâmbești și să-i spui mulțumesc… Liceenii Colegiului Național „Dragoș Vodă” din Sighet au găsit un astfel de om în persoana domnului Zoltan Csillik. Și nu mă refer doar la cei care au ales să facă perfomanță în sport…
46 de ani dedicați sportului – o viață de om…
Minte sănătoasă în corp sănătos! Vechiul dicton care pe dumneavoastră v-a călăuzit o viață. Dedicată formării copiilor și sportului. În condițiile în care azi sportul nu mai are atât de mulți adepți ce credeți că îi poate detrmina pe copii să se întoarcă spre mișcarea fizică?
Dacă ne călăuzim de la bun început după dictonul „Mens sana in corpore sano”, acest lucru duce la o viață sănătoasă. Un tonus fizic optim îți creează și-un confort psihic, sentimental și intelectual. Într-adevăr, actualmente nu se dă o importanță adecvată sportului și nici mișcării sportive, și-aici mă refer la educația fizică și la sportul în general, nu doar la cel de performanță.
Și când spun acest lucru, mă refer la faptul că s-a redus numărul orelor de educație fizică, condițiile de practicare a sportului nu s-au dezvoltat conform evoluției societății, copiii nu prea au unde, mai ales cu cine și, cel mai important lucru, de ce să practice sportul. E din ce în ce mai greu de găsit o motivație directă de a capacita copilul să facă mișcare.
La început apare natura ludică a jocului. În această etapă, copiii se dezvoltă mai mult din punct de vedere biologic și jocul este cel care-i determină să facă mișcare. Ajungând la școală, cu o singură oră de educație fizică, materii extrem de multe, influența calculatorului, fără condiții foarte bune de desfășurare a orelor de educație fizică, nu doar în Sighet, ci la nivelul întregii țări, dispare de tot motivarea copilului.
Dacă nu există și din partea părinților o educație înspre mișcare, este foarte greu să lăsăm doar pe seama profesorilor să rezolve această problemă. Abia prin clasa a 10-a apare adevărata motivație, pentru că se apropie clasa a 12-a cu panglicile, cu banchetul, iar fetele vor să arate foarte bine. Având o motivație de acest gen, copiii încep să vină la mișcare și acest lucru se răsfrânge și asupra ușurinței cu care învață. Într-adevăr, după un antrenament, elevii rețin mult, mult mai bine, pentru că le este oxigenat creierul. (prof. Zoltan Csillik)
Au trecut prin mâinile dumneavoastră generații de copii și, din câte știm, o mulțime de campioni. Povestiți-ne cum au depășit ei momentele grele și au continuat performanța.
Am făcut o statistică … Cât am lucrat la Școala Sportivă, aproximativ 10.000 de copii au fost testați de mine și, într-adevăr, dacă ai niște bareme de teste corespunzătoare, găsești copii talentați în Sighetul Marmației. Condiția este să nu-i pierzi, trebuie obișnuiți cu munca și canalizați spre proba sau sportul în care vor da rezultate.
Rezultate deosebite am avut foarte multe, și n-aș vrea să greșesc și să nu-i amintesc pe toți sportivii. Primul meu medaliat a fost Szeibert Francisc, la suliță, vicecampion național, actualmente în Atlanta. Apoi, vicecampioană națională Macioca Ana, tot la suliță, acum locuiește în Germania.
Derda Cristina, vicecampioană națională tot la suliță, momentan în Canada. Ivanciuc Violeta, la viteză și la lungime, acum în Suedia, căsătorită cu un alt sportiv de-al meu, Kadar Gabi, care a fost, de asemenea, un sulițaș deosebit.
Unul din cele mai mari talente, Hiriț Erika, o sulițașă deosebită, care a fost campioană națională balcanică, la o jumătate de metru de recordul național, Mihaela Peneș. A aruncat, ca junioară, 60 de metri. Și în acest moment, la orice concurs – la olimpiade, la mondiale, la europene, cu 60 de metri ești printre primii șase în lume. O altă sportivă deosebită, Celia Trifoi.
Am descoperit-o în clasa a 6-a, multimedaliată națională, campioană națională, campioană balcanică, acum în Anglia. Cea mai tânără campioană a mea este Andreea Dăncuș, la copii, la triatlon ( titlu obținut anul trecut). Marta Szollosi, a luat locul 3 la Naționale.
Cea mai mare realizare a mea și a sportului sighetean este Monica Iagăr, săritoarea noastră în înălțime. Amintesc doar câteva dintre rezultatele ei (sunt foarte multe): dublă campioană europeană, și-n sală și-n aer liber, campioană mondială universitară, locul IV, apoi locul VI la Jocurile Olimpice, locul VI și locul VIII la Mondialele de înălțime, câștigătoare a Cupei Europei și a Cupei Naționale, Record Național de Junior 3, are, de asemenea Recordul Național de Seniori, este directoarea pregătirii fizice la Ministerul de Interne. Sunt foarte mândru de ea! Deosebită! (Îmi place să spun despre sportivii deosebiți că „nu sunt normali” – de ce ? Pentru că nimeni nu acceptă munca aceasta îndelungată, dureroasă și monotonă … Atletismul este monoton, repeți acealeași mișcări zi de zi, doare după fiecare antrenament).
Trebuie să ai răbdare, și ochi și nas de croitor ca să găsești haina potrivită pentru fiecare sportiv, pentru că nu există doi sportivi la fel. Pentru fiecare trebuie să găsești metodele și mijloacele potrivite pentru a-l aduce la performanță. Am avut răbdare și cu Monica și ea, la rândul ei, a avut răbdare și perseverență, dar a meritat! A ajuns departe! (prof. Zoltan Csillik)
Gânduri pentru generațiile tinere de profesori de sport.
Din ce în ce mai puțini profesori de educație fizică vin în branșă, în primul rând deoarece salariile sunt foarte mici apoi, pentru că orele sunt foarte puține și, chiar dacă cineva se pensionează nu sunt suficiente ore din cauza sistemului de învățământ. În afara orelor e nevoie de foarte multă muncă benevolă, iar cei mai mulți profesori tineri nu sunt foarte dispuși să facă voluntariat. Nu mai există o implicare atât de mare.
Pe de altă parte, chiar dacă te implici, nici munca nici rezultatele noastre nu sunt recunoscute, nu sunt apreciate și nici recompensate. Eu, în cei 46 de ani de muncă, având atâția campioni naționali și internaționali, n-am putut să primesc o gradație de merit. În aceste condiții, este de înțeles atitudinea tinerilor profesori de sport. Pe de altă parte, în condițiile în care nu mai există admitere la facultate, nu toți profesorii de educație fizică sunt foarte bine pregătiți.(prof. Zoltan Csillik)
Pentru responsabilii sistemului de învățământ pentru ca educația fizică să își redobândească locul pe care îl merită.
În primul rând, ar trebui reintrodus bacalaureatul la proba educație fizică, ca probă obligatorie, să existe teste minimale (cum există și la alte materii- română, matematică) la sfârșit de clasa a IV-a și a VIII-a, și-o verificare deosebită de pregătire fizică – deoarece ajung copiii foarte slab dezvoltați, și din cauza alimentației deficitare, unilaterale.
Copiii ajung la Bacalaureat și sunt depășiți, deoarece nu mai au suport fizic destul și nici rezistență la efort. De pildă în Anglia este obligatoriu bacalaureatul din educație fizică, în America, o mie de ore voluntariat sportiv și-o mie de ore de arte în 4 ani de studiu. La noi în țară nu se dă importanță și nici nu se investește în mișcarea sportivă . (prof. Zoltan Csillik)
Minte sănătoasă în corp sănătos! Vechiul dicton care pe dumneavoastră v-a călăuzit o viață. Dedicată formării copiilor și sportului. În condițiile în care azi sportul nu mai are atât de mulți adepți ce credeți că îi poate detrmina pe copii să se întoarcă spre mișcarea fizică?
Dacă ne călăuzim de la bun început după dictonul „Mens sana in corpore sano”, acest lucru duce la o viață sănătoasă. Un tonus fizic optim îți creează și-un confort psihic, sentimental și intelectual. Într-adevăr, actualmente nu se dă o importanță adecvată sportului și nici mișcării sportive, și-aici mă refer la educația fizică și la sportul în general, nu doar la cel de performanță.
Și când spun acest lucru, mă refer la faptul că s-a redus numărul orelor de educație fizică, condițiile de practicare a sportului nu s-au dezvoltat conform evoluției societății, copiii nu prea au unde, mai ales cu cine și, cel mai important lucru, de ce să practice sportul. E din ce în ce mai greu de găsit o motivație directă de a capacita copilul să facă mișcare.
La început apare natura ludică a jocului. În această etapă, copiii se dezvoltă mai mult din punct de vedere biologic și jocul este cel care-i determină să facă mișcare. Ajungând la școală, cu o singură oră de educație fizică, materii extrem de multe, influența calculatorului, fără condiții foarte bune de desfășurare a orelor de educație fizică, nu doar în Sighet, ci la nivelul întregii țări, dispare de tot motivarea copilului.
Dacă nu există și din partea părinților o educație înspre mișcare, este foarte greu să lăsăm doar pe seama profesorilor să rezolve această problemă. Abia prin clasa a 10-a apare adevărata motivație, pentru că se apropie clasa a 12-a cu panglicile, cu banchetul, iar fetele vor să arate foarte bine. Având o motivație de acest gen, copiii încep să vină la mișcare și acest lucru se răsfrânge și asupra ușurinței cu care învață. Într-adevăr, după un antrenament, elevii rețin mult, mult mai bine, pentru că le este oxigenat creierul. (prof. Zoltan Csillik)
Au trecut prin mâinile dumneavoastră generații de copii și, din câte știm, o mulțime de campioni. Povestiți-ne cum au depășit ei momentele grele și au continuat performanța.
Am făcut o statistică … Cât am lucrat la Școala Sportivă, aproximativ 10.000 de copii au fost testați de mine și, într-adevăr, dacă ai niște bareme de teste corespunzătoare, găsești copii talentați în Sighetul Marmației. Condiția este să nu-i pierzi, trebuie obișnuiți cu munca și canalizați spre proba sau sportul în care vor da rezultate.
Rezultate deosebite am avut foarte multe, și n-aș vrea să greșesc și să nu-i amintesc pe toți sportivii. Primul meu medaliat a fost Szeibert Francisc, la suliță, vicecampion național, actualmente în Atlanta. Apoi, vicecampioană națională Macioca Ana, tot la suliță, acum locuiește în Germania.
Derda Cristina, vicecampioană națională tot la suliță, momentan în Canada. Ivanciuc Violeta, la viteză și la lungime, acum în Suedia, căsătorită cu un alt sportiv de-al meu, Kadar Gabi, care a fost, de asemenea, un sulițaș deosebit.
Unul din cele mai mari talente, Hiriț Erika, o sulițașă deosebită, care a fost campioană națională balcanică, la o jumătate de metru de recordul național, Mihaela Peneș. A aruncat, ca junioară, 60 de metri. Și în acest moment, la orice concurs – la olimpiade, la mondiale, la europene, cu 60 de metri ești printre primii șase în lume. O altă sportivă deosebită, Celia Trifoi.
Am descoperit-o în clasa a 6-a, multimedaliată națională, campioană națională, campioană balcanică, acum în Anglia. Cea mai tânără campioană a mea este Andreea Dăncuș, la copii, la triatlon ( titlu obținut anul trecut). Marta Szollosi, a luat locul 3 la Naționale.
Cea mai mare realizare a mea și a sportului sighetean este Monica Iagăr, săritoarea noastră în înălțime. Amintesc doar câteva dintre rezultatele ei (sunt foarte multe): dublă campioană europeană, și-n sală și-n aer liber, campioană mondială universitară, locul IV, apoi locul VI la Jocurile Olimpice, locul VI și locul VIII la Mondialele de înălțime, câștigătoare a Cupei Europei și a Cupei Naționale, Record Național de Junior 3, are, de asemenea Recordul Național de Seniori, este directoarea pregătirii fizice la Ministerul de Interne. Sunt foarte mândru de ea! Deosebită! (Îmi place să spun despre sportivii deosebiți că „nu sunt normali” – de ce ? Pentru că nimeni nu acceptă munca aceasta îndelungată, dureroasă și monotonă … Atletismul este monoton, repeți acealeași mișcări zi de zi, doare după fiecare antrenament).
Trebuie să ai răbdare, și ochi și nas de croitor ca să găsești haina potrivită pentru fiecare sportiv, pentru că nu există doi sportivi la fel. Pentru fiecare trebuie să găsești metodele și mijloacele potrivite pentru a-l aduce la performanță. Am avut răbdare și cu Monica și ea, la rândul ei, a avut răbdare și perseverență, dar a meritat! A ajuns departe! (prof. Zoltan Csillik)
Gânduri pentru generațiile tinere de profesori de sport.
Din ce în ce mai puțini profesori de educație fizică vin în branșă, în primul rând deoarece salariile sunt foarte mici apoi, pentru că orele sunt foarte puține și, chiar dacă cineva se pensionează nu sunt suficiente ore din cauza sistemului de învățământ. În afara orelor e nevoie de foarte multă muncă benevolă, iar cei mai mulți profesori tineri nu sunt foarte dispuși să facă voluntariat. Nu mai există o implicare atât de mare.
Pe de altă parte, chiar dacă te implici, nici munca nici rezultatele noastre nu sunt recunoscute, nu sunt apreciate și nici recompensate. Eu, în cei 46 de ani de muncă, având atâția campioni naționali și internaționali, n-am putut să primesc o gradație de merit. În aceste condiții, este de înțeles atitudinea tinerilor profesori de sport. Pe de altă parte, în condițiile în care nu mai există admitere la facultate, nu toți profesorii de educație fizică sunt foarte bine pregătiți.(prof. Zoltan Csillik)
Pentru responsabilii sistemului de învățământ pentru ca educația fizică să își redobândească locul pe care îl merită.
În primul rând, ar trebui reintrodus bacalaureatul la proba educație fizică, ca probă obligatorie, să existe teste minimale (cum există și la alte materii- română, matematică) la sfârșit de clasa a IV-a și a VIII-a, și-o verificare deosebită de pregătire fizică – deoarece ajung copiii foarte slab dezvoltați, și din cauza alimentației deficitare, unilaterale.
Copiii ajung la Bacalaureat și sunt depășiți, deoarece nu mai au suport fizic destul și nici rezistență la efort. De pildă în Anglia este obligatoriu bacalaureatul din educație fizică, în America, o mie de ore voluntariat sportiv și-o mie de ore de arte în 4 ani de studiu. La noi în țară nu se dă importanță și nici nu se investește în mișcarea sportivă . (prof. Zoltan Csillik)
Ce spun C.N.D.V- iștii…
Pentru mine, domnul Csillik înseamnă bunătate părintească, sfaturi, înțelegere, blândețe, o mână întinsă la momentul oportun. Un real sprijin pentru adolescentul rătăcit și neînțeles de cei din jur. Este precum colonelul în armată, omul care scoate sufletul din tine, omul care vede potențialul unde alții nu-l văd. Pentru mine a fost și va rămâne o personalitate marcantă a anilor de liceu, omul care m-a învățat să lupt și să nu renunț. Mulțumesc pentru îndrumare, pentru sfaturile părintești și pentru faptul că m-ați pregătit pentru viață. (Istvan D.)
Domnul Csillik este considerat „cel mai tare prof” , datorită talentului de a-i înțelege și asculta pe elevi . Este omniprezent, emană energie pozitivă și are capacitatea de a le insufla elevilor încredere în forțele proprii. (Codruța N.)
Brîndușa Oanță
Nu uitaţi, Radio Cluj poate fi ascultat şi on line, AICI.
