Revelion în trei
Articol editat de , 31 decembrie 2015, 06:00 / actualizat: 5 ianuarie 2016, 7:38
El, ea şi muntele. Dinu Mititeanu, vechi montaniard, Marlene, soţia lui, îndrăgostită, la fel, de munte, şi o culme înzăpezită. Anul acesta, în Munţii Rodnei. Sau, dacă aici nu va fi destulă zăpadă cât să se fixeze bine cortul, în Munţii Maramureşului. De 18 ani, de când sunt împreună, Marlene şi Dinu Mititeanu îşi petrec revelioanele în cort, pe munte.
Anul trecut, de revelion, lângă Cei 12 Apostoli din Călimani, celebra rezervaţie geologică, au fost -22 de grade. „Mulţi nu cred asta, dar nu ne este frig în cort niciodată, pentru că avem echipament de calitate”, explică Dinu Mititeanu.
Când afară sunt -15, -20 de grade, în cort, după câteva minute de la instalare, temperatura urcă până la plus 8, 10 sau chiar 12 grade. Dimineaţa, în cort se răceşte şi temperatura coboară până pe la -4 grade. Dar în sacul de dormit din puf temperatura e ideală, de 18-20 de grade.
„Poate vă întrebaţi de ce facem revelioanele în cort. Nu iubim petrecerile, nu iubim nunţile, nu iubim fumul de ţigară”, punctează scurt Dinu Mititeanu. „Nici dezmăţul culinar din perioada asta”, completează Marlene. Secretul siluetei ei de invidiat: „Unu, nu am tentaţii culinare şi doi, sufăr dacă nu mă mişc.”
Pentru că iarna noaptea e lungă, se culcă devreme, pe la nouă şi jumătate, zece. În noaptea de revelion, îşi pun telefonul să sune la ora unsprezece, ca să poată sărbători.
„Petrecerea” de revelion e austeră: o sticluţă de 250 de grame de şampanie sau vin, simbolic, o portocală, câteva bomboane şi câteva prăjituri, pe care Dinu şi Marlene le duc cu ei. Muntele le oferă completarea la acest meniu: luna plină, focurile de artificii din văi, un răsărit de soare spectaculos, în prima zi a noului an.
În noaptea dintre ani se pun dorinţe, chiar şi pe un vârf de munte. Dorinţele celor doi montaniarzi se leagă de pasiunea lor. În 2016, se vor întoarce în Alpi şi poate că vor reuşi să urce pe Matterhorn, considerat cel mai frumos munte din Europa.
„Ne dorim cât mai mulţi confraţi întru pasiune, să îi întâlnim pe munte, oameni care să ştie să se bucure şi să se întoarcă la bucuriile simple”, adaugă Marlene. „Un răsărit, o floare, picăturile de apă pe pânza cortului sau pe pelerină… Sunt lucruri de care, în ultima vreme, foarte mulţi dintre noi am uitat să ne bucurăm.”
Urmăriţi pe site-ul nostru, în primele zile din 2016, continuarea interviului cu Marlene şi Dinu Mititeanu.
Ioana Bindea
Fotografii: dinumititeanu.ro
