Iarna pe munte, cu Marlene şi Dinu Mititeanu (II)

Articol editat de , 4 ianuarie 2016, 14:38 / actualizat: 5 ianuarie 2016, 7:38

Muntele e frumos în orice anotimp. Dar cei care îl abordează trebuie să fie pregătiţi. Dinu si Marlene Mititeanu, cei doi montaniarzi clujeni care, în ultimii 18 ani, şi-au petrecut revelioanele pe munte, în cort, spun că acolo, pe munte, curajul exagerat poate fi fatal.

Cei care se încumetă să plece iarna pe munte, trebuie să o facă bine informaţi, antrenaţi şi dotaţi cu echipament corespunzător.

Unul dintre cele mai mari pericole, iarna, pe munte, e pericolul de avalanşă. Trebuie să ştii să „citeşti” zăpada, explică Marlene. Iar asta se învaţă informându-te, în timp, umblând pe munte, la faţa locului, de la oamenii care ştiu şi cunosc zăpada. Având echipamentul corespunzător, cu tot ce înseamnă mers pe munte iarna (inclusiv colţari, piolet, uneori coardă), trebuie să înveţi când poţi să mergi mai departe şi când trebuie să renunţi.

Una dintre cele mai importante calităţi ale celor care pornesc iarna pe munte e să aibă puterea de a renunţa. Aşa-zisul curaj poate fi totuna cu inconştienţa.

Pe munte trebuit să fii mereu pregătit pentru orice situaţie: zăpada instabilă, care poate să pornească la vale, poteca abruptă, ceaţa care te poate înghiţi…

În aceste condiţii, frica înseamnă prudenţă, după cum spune Dinu Mititeanu. „A fi fricos înseamnă a fi înţelept. Frica este benefică.”

Pe munte, aproape toate accidentele sunt produse din cauza unor greşeli elementare ale celor care au păţit-o, şi foarte puţine din cauze obiective, explică el. 95-98% din avalanşe sunt produse de cei în cauză, cei despre care se spune, apoi, că „au fost surprinşi de o avalanşă”.

„Muntele nu este periculos, periculos e felul în care unii abordează muntele”, insistă Dinu Mititeanu.

Presa trasmite, şi ea, o imagine terifiantă a muntelui, în loc să arate frumuseţea lui şi să îi facă pe oameni – mai ales pe copii şi pe tineri – să iubească muntele.

Dinu şi Marlene, care au umblat mult şi prin alţi munţi din Europa, deplâng lipsa civilizaţiei şi a educaţiei pentru munte, cu care te întâlneşti, la tot pasul, în România. Munţii de gunoaie sau muzica dată la maximum în cele mai pitoreşti locuri, aşa-zişii iubitori de natură care preferă să „savureze” muntele motorizat, în ATV-uri sau pe motociclete enduro, şi care, pe vârf de munte, distrug „muzica vântului sau liniştea, care e cea mai dorită melodie” (Dinu), iarna, snow-mobilele…

Educaţia pe care o fac, pe cont propriu, unii părinţi, care îşi duc, de mici, copiii pe munte, echipaţi cu bocanci şi cu rucsac în spate e dătătoare de speranţe. Dar aceştia sunt, deocamdată, o firavă minoritate.

Marlene şi Dinu Mititeanu şi-au petrecut şi în acest an revelionul pe munte. De data aceasta, în Pasul Prislop, pe ger cumplit. Dimineaţa, termometrul a arătat -22 de grade, exact ca anul trecut, lângă Cei 12 Apostoli din Călimani. Ca niciodată până acum, temperatura a coborât, în cort, la -10 grade…

Găsiţi fotografii şi relatarea experienţei din acest an pe site-ul dinumititeanu.ro.

O altă poveste cu aceleaşi personaje găsăţi AICI

Ioana Bindea

Fotografii: dinumititeanu.ro (imagini din 31 decembrie 2015 şi 1 ianuarie 2016)