Dezbaterea publică pleacă din teatru
Dramaturgia nouă a pătruns pe scenele teatrelor de stat prin intermediul coproducţiilor între acestea şi companii sau artişiti independenţi; o reţetă de succes, verificată şi în 2015 cu câteva producţii care lansează dezbaterea problemeaticii sociale în teatru. Toate aceste spectacole pleacă de la identificarea şi documentarea unor cazuri şi situaţii desprinse din actualitate. Două exemple ne dau o imagine a importanţei acestei metode de lucru în teatrul de azi.
Articol editat de , 7 ianuarie 2016, 14:11 / actualizat: 21 ianuarie 2016, 14:20
Printre pionierii dramaturgiei noi, autorul dramatic Alina Nelega, acum director artistic al Companiei române Liviu Rebreanu a Teatrului Naţional Târgu Mureş, semnează alături de regizoarea Kincses Réka spectacolul de teatru documentar Romo Sapiens. Cele două autoare aplică, la fel ca în precedentul lor spectacol, Double Bind, metoda Verbatim şi a teatrului documentar pentru a vorbi despre rasism şi discriminarea minorităţii rome. Romo sapiens este un proiect dezvoltat în parteneriat de
Spectacolul sugerează un program estetic al celor două autoare care chestionează problema raportului minorităţilor etnice cu majoritarii, într-o implicită strategie de activare a multi- şi inter-culturalităţi.
Suntem doi actori români, trei actori romi și trei actori nemți. Vorbim despre discriminarea romilor, discriminarea la nivel de sistem, la nivel interpresonal. Sincer, nu am știut când am intrat în proiectul ăsta că e … hai să nu spun dureros, atât de problematic. În sensul că suntem generații care am crescut cu foarte multe prejudecăți, din păcate nu prea cunoaștem istoria adevărată a României. Istoria pe care am studiat-o eu în scoală poate atingea tangențail și foarte subtil probelam scalviei romilor, că despre asta vorbim până la urmă. (actrița Elena Purea)
Documentarea pe teren la Pata Rât Cluj (în cazul evacuărilor forţate), la Baia Mare (izolarea comunităţii rome prin construcţia zidului împrejmuitor), sau la Târgu Mureş (cazuri individuale de discriminare) dă glas minorităţii rome, aduce în prim plan vocea acesteia în conflictele ce ajung periodic pe prima pagină în presa din România. Pe de altă parte, Europa s-a confruntat din 1990 încoace cu valul migraţiei şi infracţionalităţii rome din Occident, iar documentarea de la Berlin se ocupă de cazul real al unei familii rome ajutate de asistenţii sociali să se aşeze în societatea germană. Evit intenţionat cuvântul integrare, pentru că verbul acesta e indirect incriminat în spectacol. E cel ce incarnează politica statului român în raport cu o minoritate care îşi conservă pasiv mentalităţile şi modul tradiţional de viaţă, în timp ce defetismul e forma lor de refuz a intergrării în cultura majoritară.
Dezbaterile de după reprezentații îți asumă discutarea situației și procesul identificării spectatorilor cu problemele celuilalt, un necesar proces de educație civică asumat de teatru.
Alt spectacol fanion al anului 2015 în teatrul documentar e Aniscoial. Degradarea educaţiei e unul din vârfurile aisbergului iar scandalul grupului secret de pe facebook din liceul clujean Ady-Şincai a inspirat spectacolul Antisocial realizat de Bogdan Georgescu la Sibiu, la Teatrul Naţional Radu Stanca în coproducţie cu Facutatea de Teatru a Unversităţii Lucian Blaga. Antisocial pleacă de la constatarea degradării calităţii educaţei în România pe fondul coruperii valorilor sociale, a polarizării claselor sociale, a dezinteresului statului pentru viitorul generaţiei tinere.
Păstrez din actualitate în spectacol grupul secret, situaţia în care s-au trezit profesorii, de fapt toată şcoala, şi încercările lor disperate de a găsi o soluţie în a ascunde, pe de o parte şi a salva sau cosmetiza imaginea şcolii, pe de altă parte. E impornat că aceşti actori îşi asumă spectacolul, foarte multe din poveşti şi din nuanţe sunt din propria biografie, aşa că e vorba despre ei şi se implică profesional până la capăt. M-a interesat disecarea acestor subiecte cât mai nuanţat, faptul că nu ne propunem să dăm verdicte şi soluţii, ci doar să provocăm dialog şi să ridicăm nişte întrebări. (regizorul Bogdan Georgescu, autorul spectacoluluiAntisocial)
Dialogul cu publicul e parte din proiectul spectacolului, iar acesta a parcurs din octombrie până în decembrie un turneu naţional sub genericul Manifest pentru dialog, unde parte din spectacol e şi dialogul cu publicul, care s-a dovedit foarte interesat de acest subiect. La Cluj, în luna decembrie, au fost prezenţi şi doi elevi dintre administratorii grupului secret:
Sunt profesori care s-au schimbat, dar există și alți profesori care chiar ne-au șocat, pentru că ne așteptam să se schimbe și nu s-au schimbat– spune una din elevele prezente la dialog.
Am întâlnit în sala de teatru și profesori invitaţi:
Sulfina Galoș mă numesc și am fost profesoară de limba engleză la Liceul Șincai. Spectacolul mi-a plăcut extraordinar și finalul m-a emoționat până la lacrimi. Chiar dacă în dialog au intrat foarte multe expresii ale tinerilor, nu au deranjat. Eu am vorbit cu una din administratorii acesstui site care mi-a fost elevă și care mi-e foarte dragă, din capul locului i-am spus că fundamental ei cam au dreptate. Dra pe mine m-a deranjat modul cum și-au exprimat părerile pentru că oamenii tind să uite că profesorii sunt niște ființe umane. Au și ei căderile lor, au frustrările lor, sunt oameni. E adevărat, în fața elevilor ești actor și trebuie să își ascunzi insatisfacțiile dar, totuși, colegele mele au fost foarte rănite. După o viață de carieră am colege care au plecat cu un gust îngrozitor de amar. Și asta le reproșez. În ce au spus și în revolta lor ei au dreptate, sigur există un hiatus enorm între elev și profesor, pentru că există această lișsă de cmunicare. Poate că generația mea este mai rigifă, mai scolastică pentru că așa am fost educați. Dar generația de azi nu este fundamental diferită de noi și de alții generații. Dimt la fel, au aceleași sentimente deci tyrtebuie să ținem cont de ele. (profesoara Sulfina Galoș)
Antisocial și Romo Sapiens sunt două spectacole care dovedesc viabilitatea sistemului coproducției dar și că teatrul tinerilor își asumă dezbaterea publică prin temele spectacolelor lor.
Oana Cristea Grigorescu
