Formele hibride în teatru
Sub denumirea de teatru muzical şi coregrafic s-au impus pe scenele româneşti forme hibride de spectacol, forme orfane cum le numeşte criticul de teatru Geroge Banu, reieşite din întâlnirea cu celelalte arte.
Articol editat de , 8 ianuarie 2016, 12:34 / actualizat: 21 ianuarie 2016, 14:20
Caz aparte de show consacrat în lume, musicalul e cu succes recuperat în teatrul romînesc al ultimilor ani şi pare să devină o specialitate a Trupei Iosif Vulcan a Teatului Regina Maria din Oradea. Premiera din septembrie 2015, de la finalul Festivalului de Teatru Scurt cu musicalul Omul din la Mancha de Dale Wasserman (regia Korcsmáros György) confirmă valoarea și virtuozitatea trupei orădene într-un gen pe care îl cultivă cu consecvență și profesionalism.
Don Quijote e foarte important pentru că incarnează în spectacolul nostru ideea că în lume cultura e de obicei neglijată.(regizorul Korcsmáros György)
Teatrul orădean se află într-un vizibil progres, o dovedesc premierele anului 2015 semnate de regizori importanţi: Alexandru Dabija cu o actuală interpretare a Livezii de vişini de Cehov, Victor Ioan Frunză cu comedia contemproană Cheia de András Forgách, şi tânărul regizor Bobi Pricop cu Uciderea ritualică a lui George Mastromas de Dennis Kelly.
Alt gen hibrid pe scenele româneşti e teatrul coregrafic. El poate fi abordat dinspre teatru sau dinspre dans. Primul e consacrat de regizorul Mihai Măniuţiu care a reuşit la Turda, la Teatrul Aureliu Manea, un excepţional Vertij împreună cu coregrafele Vava Ştefănescu şi Andreea Gavriliu. Vertij e o elegie adresată mamei bolnave de Altzeimer.
Textul este un fel de indicator de temperatură şi într-un sens coloana vertebrală, dar carnea este, într-adevăr dansul şi expresia corporală prin care încercăm să transmitem un lucru foarte greu de transmis prin corpurile vitale ale spectatorilor, tocmai îndepărtarea de propriul corp şi de propria conştiinţă de sine în cazul bolii Altzeimer. (regizorul Mihai Măniuţiu)
Dinspre dans vine coregraful Gigi Căciuleanu, care revine la Teatrul Naţional Târgu-Mureş pentru o nouă premieră, Anotimpurile după Vivaldi.
De la primii fiori ai dragostei, până la iubirea care se diluează şi se pierde, la anotimpurile profesiei noastre, la anotimpurile lumii, în spectacol referinţele culturale sunt de la păcatul originar până la Cina cea de taină, de la Livada de vişini la Wilhelm Tell şi cred că absolut totul se regăseşte în spectacolul acesta. De fapt sunt anotimpurile lui Gigi Căciuleanu. (actriţa Monica Ristea)
Încheiem retrospectiva teatrală a anului 2015 cu aceste exemple care ne arată că nu mai există periferie şi centru, ci doar teatre capabile de performanţă; iar atributele acestei performanţe sunt mobilitate şi colaborare.
Oana Cristea Grigorescu
