Divorţăm cu „ecou” sau alegem varianta „pe silenţios”?
Dacă, în trecut, să divorţezi era o ruşine, în ziua de astăzi, acest proces de separare a devenit comun şi nu mai este blamat de societate.
Articol editat de Carmen Sas, 15 ianuarie 2016, 06:00
Un cuplu unit prin taina căsătoriei decide să divorţeze, de regulă, după ce observă că apar neînţelegeri pe mai multe planuri. Nu intrăm, însă, în astfel de detalii, ci ne îndreptăm atenţia pe modul în care un cuplu decide să divorţeze în ziua de astăzi: prin clasica metodă cu ajutorul instanţelor de judecată, alături de un avocat care te reprezintă sau prin procesul de mediere.
În cazul medierii, lucrurile stau altfel decât în faţa unui judecător. Pentru cei care nu ştiu, Alina Rodina a fost judecător şi mediator, în prezent, la propriul birou care-i poartă numele, detaliază puţin din tainele medierii:
Medierea este o modalitate facultativă de soluţionare amiabilă a unui conflict, a unei neînţelegeri, a unei dispute, cu ajutorul unei persoane specializate, autorizată ca mediator, în condiţiile legii. Este o procedură mult mai rapidă decât cea din instanţă, în timp ce, în justitie, un proces poate dura ani intregi până la obtinerea unei hotarari, prin procedura medierii se poate ajunge la încheierea acordului de mediere în câteva ore sau zile. Costurile medierii sunt mai mici pentru că nu presupun achitarea unei taxe de timbru iar onorariul cuvenit mediatorului prin contractul de mediere se suportă în mod egal de către părţile în conflict. Mediatorul, prin atitudinea lui, trebuie să convingă părţile că înţelege problemele cu care ele se confruntă, apoi alege strategia care se potriveşte situaţiei date, se adaptează la ritmul şi reacţiile părţilor, păstrând un echilibru corect, imparţial. Personal, încerc să nu-l urmăresc cu privirea pe cel care vorbeşte, pentru a adopta o atitudine neutră iar în intervenţiile mele alternez o mină serioasă sau uşor zâmbitoare. Creez cuplului o atmosferă propice pentru buna desfăşurare a procesului de mediere, ascult activ, pun întrebări, empatizez cu fiecare parte, facilitez comunicarea şi încerc să intuiesc gândurile şi trăirile părţilor. Uneori e nevoie de câte un moment de tăcere sau chiar o pauză pentru ca părţile să poate reflecta asupra a ceea ce s-a întâmplat în mediere ori să poată discuta împreună în lipsa mediatorului. (Alina Rodina)
Medierea nu este o acţiunea foarte popularizată în România, deşi în alte ţări această cale prin care se separă un cuplu căsătorit, funcţionează de peste 10 ani. Cei care nu cunosc foarte bine procesul medierii îl confundă cu mersul la psiholog şi, în consecinţă, tot în instanţă ar alege să divorţeze, la o adică. La întrebarea Care este cea mai facilă metodă de a divorţa? La mediator sau la tribunal?, majoritatea clujenilor au răspuns că în instanţă, unii menţionând că, dacă cuplul a ajuns la divorţ, asta înseamnă că nu se înţeleg şi atunci medierea nu îşi are rostul.
Procesul de divorţ nu este uşor, oricare ar fi metoda prin care alegem să ne separăm dar prin mediere, cei care vor un divorţ mai „sileţios”, pot avea parte de mai multă confidenţialitate, iar ambii soţi pot decide pe cale amiabilă partajul şi contribuţia fiecăruia în cazul unui copil.
Corina Gliguţa
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI.
