Capul face, capul trage
Expresia capul face, capul trage este forma elegantă a celei reale, folosite în mod curent, care spune că, de fapt, capul face, fundul trage.
O variantă apropiată este unde nu-i cap, vai de picioare.
Toate au aceeaşi semnificaţie: dacă nu-ţi gândeşti bine acţiunile, rişti să ai parte de reacţiuni cu totul neplăcute.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 25 ianuarie 2016, 11:32
Oricum, sunt prea multe exemple în fiecare zi încât să merite o detaliere.
Merită, în schimb, discutată o altă expresie înrudită, pomenită şi de Creangă în Amintirile sale: capra se beşe, iar oaia îndură ruşinea.
Aici, lucrurile sunt mai deranjante, fiindcă nu propriile greşeli îţi atrag urmări nedorite, ci devii ţap ispăşitor al prostiilor, necuviinţelor sau nelegiuirilor comise de alţii, care, prin metode perverse, îţi transferă vina cum ţi-ar deşerta în cap conţinutul unei oale de noapte.
Aşa-zisa opinie publică, deşi cu respect invocată, funcţionează doar când poate să condamne sau să batjocorească pe cineva. Dacă, măcar, ar face-o pe baza unor dovezi de necontestat ai zice că, deşi nu e cea mai omenească atitudine, compensează prin efectul social curativ. Din păcate, cel mai adesea, oprobiul public nu se revarsă asupra păcătosului, ci asupra personajului mai puţin simpatic, sau pe care prejudecăţile ori tradiţia îl califică nedemn de crezare.
Sunt de notorietate cazurile în care fete sau femei violate ajung ciuca bătăii de joc, în timp ce violatorii sunt trataţi cu o îngăduinţă incredibilă. Atenţie, mă refer la România, nu la vreun cătun afgan sau pakistanez!
Un alt model a fost lansat de DNA, care scapă către presă bucăţi din stenogramele convorbirilor interceptate ale anchetaţilor. Imediat, gura lumii reacţionează vehement, considerându-i pe cei în cauză vinovaţi, fără să-şi pună problema că informaţia poate fi trucată. Chiar mai aberante sunt deciziile unor magistraţi care invocă indignarea publică, generată prin aceste metode, pentru a dicta arest preventiv sau chiar condamnări.
E firesc ca erorile comise de cap să fie plătite de el. Nu de fund şi nici de alt cap.
E firesc ca vântul tras de capră s-o ruşineze pe ea, nu pe oaie.
Nu e deloc firesc ca vinovăţia să devină subiect de negocieri, iar pedeapsa transferabilă.
Altminteri, mai bine renunţăm la Dreptate şi luăm în calcul o zicere a lui Machiavelli: toţi oamenii sunt răi de la natură şi gata s-o dovedească de câte ori au ocazia.
Ocazie cu care lichidăm şi prezumţia de nevinovăţie, de care gura lumii oricum nu ţine seama.
Dan Horea
Radio Cluj se poate asculta şi online AICI: