Tanti Ana: „De năcaz, soţu’ meu m-o furat cu tractoru’!”

Pe tanti Ana Baciu din Aruncuta am zărit-o în curte, cu treburile de dimineaţă. Umbla de colo-colo, intra în casă, ieşea în scurt timp, din nou, afară. Imediat ce ne-am apropiat de poartă şi i-am spus cine suntem, ne-a poftit înăuntru. Ba ne-a invitat chiar şi-n casă, la căldură. De ce să stăm în frig? Dar n-am vrut să deranjăm. Am rămas afară, i-am ascultat povestea.

Articol editat de DSRNetworkAdmin, 30 ianuarie 2016, 06:00 / actualizat: 17 ianuarie 2018, 15:49

Sărut mâna! V-aţi apucat de lucru?

Da. Am spălat haine, fac ceai de zmeură. Avem zmeură, aici în spate la casă.

Văd că aveţi şi stupi!

Aveeem, da! Avem vreo 40 de familii.

E mult de muncă?

Îi mult, vara mai ales. Şi normal, dacă ai găini, ai porci, ai… După tăite trebe să umbli, că altfel… Numa’ că vine vulpea, uită cum le-am îngrădit pe-acolo, până sus. Da’ tăt intră acolo. Ca pisica se bagă. Şi-am rămas fără găini, aproape.

Tanti Ana, aici v-aţi născut?

Nu, la Suat. Dar m-am căsătorit aicea.

V-a plăcut de domnu’ şi l-aţi urmat aici!

M-o furat!

V-a furat? Cum adică?

Da, cu tractoru’ m-o furat. Aşe bine… O vinit la mine, cum era atuncea că umblau băieţii la fete, stau în poveşti seara cu ele, şi o vinit la mine şi io eram cu alt băiat. Şi el de năcaz m-o furat! (Râde)

Deci dumneavoastră eraţi cu alt băiat…

În casă, povesteam, că aşa era atuncea. Umblau băieţii la fete, nu ca acum la discotecă… Umblau la peţit.

Şi, dumneavoastră, la care dintre ei vă stătea capul?

Apăi, amu’ eram tânără…

Care-o fost mai iute de mână!

Daaa! (Râde)

Şi tanti Ana a rămas definitiv în Aruncuta, împreună cu soţul ei care a furat-o cu tractorul. Şi-au făcut o casă frumoasă, o gospodărie mare şi au crescut patru copii.

Unul lucrează pe TIR în Germania, iar ceilalţi îs în Cluj. Am şi două nepoate, una-i studentă, alta-i la liceu.

Când vin acasă, ce le pregătiţi special, ce le place?

Sarmale. Şi, cum facem noi p-aici, plăcinte de alea fără ouă, fără… Numa’ aşe, ca pe lespede, cum se făceau mai demult.

Scoverzi?

Da, da.

Aşa le zice aici?

Ăăăă… Reteaşe! Şi le-ncingem şi le-nţeapă şi punem în ele şi iară le strângem aşe. Şi după aia le facem aşe, ca o vespre, şi le-ncingem iară. Aşe ca plăcinta vine, uite-aşe mari!

Şi înăuntru ce puneţi?

Călesc un pic de ceapă în ulei. Şi palaneţe se mai fac la noi! Cu brânză, cu varză, cu urdă, când este.

La ce oră vă treziţi dimineaţa?

La 5, la 6, când-cum. Da’ soţu’ se scoală primu, face foc şi face cafeaua. După aia iese afară, isprăveşte şi, pă când vine, io fac mâncarea.

Astăzi ce-i pregătiţi?

Am sarmale de ieri, astăzi nu fac. Am sarmale, plăcinte, că o fost copiii acasă.

Tanti Ana, nu vi-i chiar uşor!

Pi nu ne-o fost uşor, da’ ce să facem? Asta-i viaţa.

Aşa încet-încet le-aţi făcut pe toate.

Brusc, vocea îi devine moale, stinsă. În colţul ochilor îi răsar două mărgele.

Da. Am făcut cât am putut. După ce s-o dus copiii, am rămas numa’ noi. S-o îmbolnăvit soţu’, după aia am fost şi io. Am vândut vacile…

Sper că n-a fost nimic grav!

Mărgeluţele alunecă încet pe obraji.

Ba da. Soţu’ o avut accident vascular şi io am făcut tratament pentru cancer.

Dar acuma sunteţi bine!

Bine, trebuie să mă duc la control. O fost foarte greu tratamentu’ ăla. Am făcut chimioterapie, după aia am făcut radioterapie. Anu’ ăsta ce-o trecut o fost foarte greu. Ne-o ajutat Dumnezo sfântu’ şi am trecut păstă greu.

Cu colţurile năfrămii, tanti Ana îşi şterge lacrimile. Important este că ce a fost mai greu a trecut. Cei doi şi-au reluat viaţa şi munca în gospodărie. N-au timp nici să se plângă, nici să se plictisească.

Avem ce face aicea, numa’ să vrem! Tanti Ana şi-a recăpătat buna dispoziţie. Mai ales dacă vine vara! Apăi, pui, apăi raţe, apăi porci… Tre’ să umbli, să pui în grădină ce-ţi trebe.

Vă mulţumim foarte mult şi vă dorim multă sănătate!

Doamne ajută la tătă lumea!

Înainte să ne luăm la revedere de la tanti Ana din Aruncuta, de nici nu ştim unde a apărut un căţeluş simpatic, mic şi zburdalnic. Ne-a amuşinat, după care Iuiu, pentru că aşa îl cheamă, deşi i s-a spus pe un ton drăgăstos să fie cuminte, a început să se răstească la noi cu un lătrat ascuţit, de căţel răsfăţat, de căţel care trebuie mereu băgat în seamă. Tanti Ana l-a luat în braţe, l-a mângâiat. Boala era undeva în urmă, departe. Poate că nici n-a existat.

Dan Moșoiu

Foto: Larisa Bîldea